Cuvinte ale Părintelui Simeon Kraiopoulos din timpul Sfintei Liturghii din duminicile de peste an. Marea lor majoritate sunt rostite ca predică, imediat după pericopa evanghelică citită în duminica respectivă.
În acest context, iese la iveală una dintre temele principale din discursul dânsului - tema „începutului”. A pune început nu este un concept vag, teoretic, pentru Părintele Simeon, ci este modul în care înțelege atitudinea personală și imediată necesară creștinului. „Mă voi scula dimineața ca și cum ar fi prima zi a vieții mele și ca și cum ar fi ultima zi a vieții mele și voi sta înaintea lui Dumnezeu”, spune Părintele.
Predicile Părintelui, pe lângă textul evanghelic, sunt lipsite, în consecință, de orice morală sau concept teoretic și sunt, în schimb, pline de hotărâre, de atitudine și de nădejde.
Cititorul va observa că aproape toate predicile dânsului își găsesc apogeul în raportarea personală la momentul prezent: cum ar fi ca noi, toți, aici, să plecăm de la Taina Euharistiei cu aceeași atitudine ca vameșul? Sau cu aceeași credință ca slăbănogul?