Inima ca un pumn de boxeur

Intre cartile de poezie ale autoarei, Inima ca un pumn de boxeur este una dintre cele mai interesante "deveniri", una dintre multiplele sale "vieti" artistice. Prima viata a acestei carti a inceput in 1982 prin publicarea volumului la Editura Cartea Romaneasca, constituind impreuna cu Scrisori neexpediate si Opinii despre durere revenirea in literatura a Norei Iuga dupa aproape un deceniu in care poeta a avut interdictie de publicare. Era vremea cind sunetele militarismului politic atacau ritmurile imprevizibile ale poeziei. De aceea, versurile cuprinse intre copertele acestei carti capata o valoare speciala. Ele erau, la momentul aparitiei lor, vorba Marianei Marin, "un fel de a fi minoritar in cea mai neagra majoritate", un fel de situare a poeziei in afara realitatii pe care poeta o iubeste si incearca sa o vindece. Si, la fel ca si astazi, Nora Iuga atragea tinerii debutanti ai unei noi generatii, care incercau, la rindul lor, sa vindece realitatea prin poezie. Printre acesti tineri se afla si Mircea Cartarescu.

 

Nora era 'de-a noastra', in ciuda diferentei de generatie biologica, si de fapt chiar aici sta secretul acestei minunate poete; in puterea ei, ca femeie si ca scriitoare, de a ramine mereu tinara, mereu pe aceeasi lungime de unda cu valurile succesive ale poeziei romanesti. Chiar si azi, cei mai tineri poeti o considera tot 'de-a lor'. Imi amintesc cu ce bucurie am citit cartile 'optzeciste' ale Norei, scrise cot la cot cu tinerii poeti de atunci si totusi diferite in substanta: Opinii despre durere si Inima ca un pumn de boxeur. Gaseam in aceasta poezie un punct de sprijin in nevoia organica a fiecarei generatii de a gasi – si la nevoie de a inventa – precursori. Fiecare poem de aici era un mic palat al fricii, al unei nebunii lucide si inspirate, in stare sa ilumineze gesturile si obiectele unei vieti derizorii. Fiecare tipa cu propria voce, opunindu-se disperat lipsei de speranta a lumii exterioare. - Mircea Cartarescu, Triumful tirziu al Norei Iuga in Dilema veche, Nr. 163 din Postfata antologiei Gefahrliche Launen, Editura Klett-Cotta, 2007.