La picioarele Maestrului

La picioarele Maestrului este o lucrare inspirațională considerată de mulți ca fiind una dintre clasicele teosofiei. Aceasta a fost prima carte scrisă de binecunoscutul învățător spiritual Krishnamurti, la vârsta de 14 ani. A fost scrisă sub numele de Alcyone, care este numele celei mai strălucitoare stele din Pleiade. I s-a dat acest nume pentru că cei din mișcarea teosofică au crezut că va fi un mare învățător care s-a reîncarnat pe pământ. Înțelepciunea din această carte este uimitoare la așa o vârstă, având în vedere că Krishnamurti memorează învățăturile pe care le primește în somn de la maestrul său spiritual și reușește să le retranscrie aproape cuvânt cu cuvânt.

 

Cărții i s-a acordat medalia Subba Row, iar medalia a fost prezentată în decembrie 1911 la convenția anuală a Societății Teozofice cu sediul în Adyar, Chennai, India. Numai în acel an, lucrarea trecuse prin 5 ediții în engleză și 22 de traduceri.

 

Cartea răspunde la întrebarea: cum trăim pe calea spirituală? Ea detaliază cele 4 calități necesare pe Cale: discernământ, absența dorinței, comportament just și iubire. Această carte are potențialul de a ghida cititorul în profunzime, dar e nevoie întâi de ascultare, învățare și acțiune bazată pe principiile împărtășite aici.

 

În ceea ce privește titlul, La picioarele maestrului, nu ar trebui auzit ca o formă de supunere oarbă, după cum e mentalitatea egocentrică a acestei lumi, ci vă invit să auzim mai multe elemente în el:

• În relația cu Maestrul spiritual e nevoie să ne vedem limitele, să avem smerenie, nu față de celălalt, ci față de purul adevăr: cunoașterea noastră e limitată, orizontul nostru e îngust față de al Maestrului și manifestarea noastră impură. Adică e necesar un anumit grad de autocunoaștere și detașare egocentrică.

• Ca nivel vibratoriu e deja bine dacă ajungem să ne înălțăm până la „picioarele” maestrului, deci la un punct de întâlnire posibil, pentru ca transmisia să poată avea loc. Și pentru asta e nevoie de o pregătire serioasă.

• Cuvântul maestru, în sine, nu desemnează ceva superior/inferior, ci arată o capacitate de a măiestri această dimensiune, cu circumstanțele și încercările posibile aici, deci un maestru este un învățător extrem de util celor care vor să progreseze și să se trezească la o altă conștiință.

• Maestrul nu e o ființă umană așa cum o percepem pe pământ, el își prelungește vibrația din planul de lumină în care se află până la un punct de întâlnire posibil, până unde ne înălțăm noi.

• Ca învățăcei ai maestrului, e nevoie să avem o anumită postură, o anumită conduită, la fel cum pământul trebuie să fie fertil atunci când semănăm o sămânță pentru a ne asigura de rod.