Marea carte a superstitiilor

Marțea sunt trei ceasuri rele, în care ți se pot întâmpla o mulțime de nenorociri. Când o pisică neagră îți taie calea, te poți aștepta la un ghinion ieșit din comun. (Totuși, pentru alții, pisica neagră preia toată energia negativă din casă; dacă traversează prin fața cuiva îi va aduce noroc în acea zi sau noapte.) Dacă e vineri 13, poate fi și mai rău. (În multe locuri din lume, etajul 13 nici nu există: se trece de la 12 direct la 14.) Trebuie să te rogi ca nu cumva, pe uliță, să-ți iasă în cale o leliță cu găleata goală care se îndreaptă spre fântână. Dacă ești un celebru antrenor de fotbal, nu îți schimbi niciodată șapca norocoasă. Sau nu uiți ca, din când în când, eventual când ești filmat de camerele de televiziune pe bancă, să pupi insistent colecția de iconițe din dotare...

 

Este, practic, imposibilă inventarierea tuturor superstițiilor pe care sunt clădite fricile, temerile și angoasele noastre. Numărul acestora este efectiv uriaș și proliferează diferit, se metamorfozează felurit în funcție de societate, etapă istorică sau grup social. Subconștientul colectiv funcționează întotdeauna uimitor, tulburător, copleșitor, sfidând adesea cutumele, dar și predicțiile logicii comune. Își face de cap aleatoriu, uneori fantezist de inventiv, generând fantasme de care folclorul urban, pe urmele etosului popular, nu mai poate face abstracție.

 

Conform definiției uzuale, superstiția „este o credință în care un fapt concret, bine determinat, are o explicație mistică sau magică ori doar asumată cultural, social sau religios fără niciun temei științific, legată de spirite, farmece, vrăji, semne prevestitoare, obiecte care poartă noroc, forțe supranaturale”...