O lume fără sfârșit

Este un roman din seria Kingsbridge care mi-a placut la fel de mult ca Stalpii pamantului. Se remarca aceeasi pasiune a lui Ken Follett pentru o documentare minutioasa a Angliei din perioada 1327-1361d.HR., iti face placere sa intri in acea lume stapanita de violenta, lacomie, episodul aparitiei ciumei in Europa este agresiv, se prezinta o clasa clerica puternic fragmentata intre calugari si calugarite plini de omenie si abnegatia religiozitatii si o alta parte clerica condusa de ambitii si orgolii meschine fara legatura cu religia sau cu ceea ce ar trebui sa reprezinte trairea acesteia, in acest sens personajul Philemon este dezgustator si malefic. De asemenea sunt bine reprezentate aspectele privind clasele mestesugaresti in dezvoltare, felul in care au luat nastere ghildele si importanta lor in societate, felul in care se puteau dezvolta satele si orasele - romanul este o fresca vie in acest sens. In ceea ce priveste personajele, puternice si bine conturate ca intotdeauna la Ken Follett, cred ca este primul roman al scriitorului in care se remarca 2 filoane - Caris, calugarita umana si devotata si instruita cu destinul legat mereu de al constructorului Merthin si celalalt filon la fel de puternic insa pe o axa distructiva in ceea ce priveste personajul masculin Ralph cu violenta si angoasele lui dominat si distrus pana la urma de Gwenda pe care viata a determinat-o sa lupte pana la capat si cu orice mijloace pentru demnitatea ei, a copiilor ei si a barbatului ei Wulfric. Este o carte de atmosfera, te proiecteaza intr-o epoca istorica cu bune si cu rele.

��