Pachet 6 volume: Opere

Punctul cel mai de sus al poeziei lui Lucian Valea trebuie căutat acolo unde caligrafia lirică se întâlneşte cu amintirea răscolitoare. - Mircea lorgulescu

Poet de o sinceritate uimitoare, cultivând o poezie discret elegiacă, o beatitudine calmă, neliniştea în ironia existențială, o poezie străbătută de un acut simţ al istoriei şi moralei, al toposului şi logosului românesc, Lucian Valea se înscrie în generația sa drept un reprezentant de prim rang (...). - Miron Blaga

Evocările lui Valea relevă, rând pe rând, mărturisirile unui adolescent ajuns de timpuriu în societatea unor comunităţi culturale, şi totodată - într-un stil pertinent şi sugestiv - climatul literar şi publicistic al vremii. Prin Oameni pe care i-am iubit memorialistica literară românească se îmbogăţeşte cu o carte remarcabilă. - Vasile Netea

Coşbuc în căutarea universului liric, are merite incontestabile de ordin analitic, prospector. Demonstrează viabilitatea şi rafinamentul unei poezii a formelor savante, în care tonul rostirii, virtuțile deghizării, supremaţia invenţiei formale asupra celei epice, cu alte cuvinte lirismul unui eu disimulat, atinge cote înalte şi unice. - lon Oarcăsu

Pe urmele lui George Coşbuc de Lucian Valea ne informează exact despre toate călătoriile lui, începând cu periplul copilăriei şi adolescenţei şi sfârşind cu raitele în afară din țară prin străinătăți: Austria, Germania şi Italia. Cartea şi-a împlinit aşadar cu prisosință menirea inițială, când exegetul şi-a propus să intre în intimitatea poetului şi a operei sale, cu o râvnă şi cu rezultate meritorii. - Şerban Cioculescu
 

(...) surprinde la Lucian Valea seriozitatea pioasă a documentaristului, după cum demnă de remarcat este siguranţa constructorului care lucrează atât cu materiale proprii cât şi împrumutate, însă întotdeauna mărturisite cu loialitate. Avem, deocamdată, singura monografie aproape completă a vieții lui George Coşbuc. - Petru Poantǎ

Cartea de faţă e, în egală măsură, biografia unei generații şi istoria literară a unei epoci. Generația anilor '40, zisă şi a războiului, reprezintă în istoria literaturii române, şi nu numai în cea a literaturii, ci în istoria pur şi simplu a Românei, un capitol aparte, multă vreme înconjurat cu delicate precauțiuni de criticii şi istoricii literari. Căci a scrie despre el însemna a disocia şi a lua atitudine, ori imperturbabililor cercetători, trebuie să recunoaştem (că) numai de aşa ceva nu le ardea. Cel mai grav lucru în acest fel de a gândi istoria literară şi de a o scrie, îl constituie nu repartizarea oportunistă a chestiunilor pe etape, între care, de la una la alta, se mai aruncă pe piaţă şi nişte cioburi de informaţie (...), ci poziția morală faţă de fenomenul literar respectiv în sine şi acea tactică a rostirii jumătăților de adevăruri, cu greţoasă şi poltronă, totuşi, aroganță, în faţa unor supraviețuitori aproape toți împricinați şi chemați de astfel de tribunale improvizate şi, nu o dată, incompetente, la judecata istoriei. Din acest sentiment de revoltă şi de ruşine şi nu din orgoliul de a corecta nişte erori, mai mari ori mai mărunte, de istorie literară, s-a născut această carte. Autorul, în paginile ei, este şi critic, pentru că face şi critică, este şi istoric literar, pentru că face şi istorie literară, dar în primul rând este naratorul unor incredibile aventuri spirituale, dar şi absurde. Şi martor, neobligat de nimeni, decât de propria lui conştiinţă, să se prezinte la acest proces care amenință să rămână pe rolul istoriei încă mult şi bine. Şi mai ales, cronicar modern, (căci) n-a uitat deviza sfântă a înaintaşilor cronicari: fără ură şi părtinire. - Lucian Valea