Ce tip de proză include volumul "Povesti de iarna"?
Volumul reunește nuvele care explorează diverse situații de viață contemporane, plasate în timpul iernii, posibil în Scandinavia. Acestea abordează relațiile interumane și singurătatea.
- /
- Librarie online
- /
- Carti
- /
- Beletristica
- /
- Literatura Universala
- /
- Literatura scandinava
- /
- Literatura norvegiana
- /
- Povesti de iarna - Ingvild H. Rishoi
Povești de iarnă
Povești de iarnă
Cu acest volum deosebit, Rishoi continua sa exceleze, dovedind o sensibilitate impresionanta fata de neputinta si disperarea umana. - Eskil Skjedal, Vart Land
Diferenta aproape insesizabila dintre bine si rau este descrisa in mod inedit de Rishoi. (...) Micile reusite incurajatoare si bunatatea neasteptata sunt detalii care fac aceste povesti atat de placute si de emotionante. E ca si cum autoarea ar vrea sa spuna ca mereu vor fi oameni marinimosi care vor dori sa-i ajute pe ceilalti. - Marjet Maks, Literair Nederland
Desi e intitulata Povesti de iarna, aceasta carte se distinge printr-o caldura neobisnuita, fiind marcata de o profunda intelegere a conditiei umane, care nu poate decat sa impresioneze prin maniera exceptionala in care este redata. Maiestrie literara la cel mai inalt nivel. - Geir Vestad, Hamar Arbeiderblad
Nuvelele scriitoarei Ingvild H. Rishoi reusesc tot mai bine sa ilustreze cu multa empatie felul cum viata de zi cu zi se destrama pas cu pas. - Bergens Tidende
Traducere din limba norvegiana de Raluca-Daniela Duinea, Ioana-Andreea Muresan.
Traducere din limba norvegiana de Raluca-Daniela Duinea, Ioana-Andreea Muresan.
48.00Lei
48.00Lei
Primești 48 puncte
În stoc
Comandă până la 15:00:
Estimare livrare mâine, 3 iunie
Descrierea produsului
Cu acest volum deosebit, Rishoi continua sa exceleze, dovedind o sensibilitate impresionanta fata de neputinta si disperarea umana. - Eskil Skjedal, Vart Land
Diferenta aproape insesizabila dintre bine si rau este descrisa in mod inedit de Rishoi. (...) Micile reusite incurajatoare si bunatatea neasteptata sunt detalii care fac aceste povesti atat de placute si de emotionante. E ca si cum autoarea ar vrea sa spuna ca mereu vor fi oameni marinimosi care vor dori sa-i ajute pe ceilalti. - Marjet Maks, Literair Nederland
Desi e intitulata Povesti de iarna, aceasta carte se distinge printr-o caldura neobisnuita, fiind marcata de o profunda intelegere a conditiei umane, care nu poate decat sa impresioneze prin maniera exceptionala in care este redata. Maiestrie literara la cel mai inalt nivel. - Geir Vestad, Hamar Arbeiderblad
Nuvelele scriitoarei Ingvild H. Rishoi reusesc tot mai bine sa ilustreze cu multa empatie felul cum viata de zi cu zi se destrama pas cu pas. - Bergens Tidende
Traducere din limba norvegiana de Raluca-Daniela Duinea, Ioana-Andreea Muresan.
Traducere din limba norvegiana de Raluca-Daniela Duinea, Ioana-Andreea Muresan.
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
Streche Sergiu-Catalin
01/02/2026 08:01
Achiziție verificată
O carte extraordinar de frumoasă, care nu spune povești în sensul clasic al cuvântului și care nu are ca public-țintă copiii.
În paginile ei nu întâlnim feți-frumoși și cosânzene, ci oameni obișnuiți, ca noi, surprinși însă în momente de mare fragilitate:
• o mamă singură care se străduiește să-și crească fetița cum se cuvine, dar pe care sărăcia o împinge spre limite dureroase;
• un tânăr bun, care trece prin închisoare și care, după eliberare, încearcă cu greu să-și refacă viața pentru soția și copilul lui;
• o adolescentă de 17 ani, silită de împrejurări să fie mamă pentru cei doi frățiori ai ei, până când oboseala și presiunea devin aproape insuportabile.
Meștera acestui cufăr cu nestemate dovedește o adâncă înțelegere a condiției umane, apropiindu-se de sufletul omului cu nespusă delicatețe și vorbindu-ne despre cât de mult poate însemna chiar și numai un singur gest de bunătate, făcut la timp.
„Aveam nevoie de un sfat, pentru că nu mă mai simt în stare să fac nimic, ar trebui să am un Dumnezeu căruia să mă rog, «legile naturii sunt cele pe care oamenii le-au confundat cu Dumnezeu», îmi spunea tata, așa că mă uit la cer, pâlpâie un avion, dar un avion nu ne poate ajuta, mă uit înspre pădure, dar nici pădurea nu ne poate ajuta, mă uit la cărarea pe care am venit, nu ne e de niciun folos.”
Să fie, totuși, de întrezărit și prezența discretă a Dumnezeului ce nu așteaptă să fie rugat în acele gesturi neașteptate de empatie prin care scriitoarea își ține personajele la suprafață, ajutându-le să nu se piardă?
Dincolo de orice interpretare, un lucru este sigur: ne este pusă înainte o carte de care avem mare nevoie astăzi, într-o lume obosită de sfaturi, dar flămândă nu de fapte eroice, ci de mărunte gesturi de omenie — uneori salvatoare.
Arată mai mult
1 din 1 de rezultate
