Povești și povestiri

Povesti si povestiri face parte din colectia Literatura scolara in care se regasesc cele mai importante opere din literatura romana, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor romani.

Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

 

Ilustratii alb-negru de Oana Voican.

"Se vede lucru ca asa e facut omul, sa nu fie singur. De multe ori i-a venit flacaului in cap sa se insoare, dar cand isi aducea aminte uneori de cate i-au spus ca au patimit unii si altii de la femeile lor, se lua pe ganduri si amana, din zi in zi si de joi pana mai de-apoi, aceasta poznasa trebusoara si gingasa in multe privinte, dupa cum o numea el, gandindu-se mereu la multe de toate... Unii zic asa, ca femeia-i sac fara fund. Ce-a mai fi si asta? Altii, ca sa te fereasca Dumnezeu de femeia lenesa, marsava si risipitoare; altii alte nastrusnicii, incat nu stii ce sa crezi si ce sa nu crezi?
Numai nu-i vorba ca am vazut eu si destui barbati mult mai ticaiti si mai chitcaiti decat cea mai bicisnica femeie. Si asa, trezindu-se el in multe randuri vorbind singur, ca nebunii, sta in cumpene: sa se insoare... sa nu se insoare?! Si, ba s-a insura la toamna, ba la iarna, ba la primavara, ba la vara, ba iar la toamna, ba vremea trece, flacaul incepe si el a se trece, mergand tot inainte cu burlacia, si insuratoarea ramane balta. Si apoi este o vorba: ca pana la 20 de ani se insoara cineva singur; de la 20-25 il insoara altii; de la 25-30 il insoara o baba, iara de la 30 de ani inainte numai dracu-i vine de hac.
Tocmai asa s-a intamplat si cu flacaul acesta ca, pana la vremea asta, nici el de la sine, nici prietenii, nici babele, catu-s ele de-a dracului, de prefacute si iscoditoare, tot nu l-au putut face sa se insoare.
Stan era om tacut in felul sau, dar si cand da cate-o vorba dintr-insul vorba era vorba, la locul ei, si nu-l putea rapune te miri cine.
Multi trageau nadejdea sa-l ia de ginere, dar flacaul era chitit la capul sau si nu se da cu una, cu doua. Si asa, de la o vreme, si prietenii si babele, lehametindu-se, l-au dat in burduful dracului si l-au lasat pe seama lui, sa faca de-acum inainte ce-a sti el cu dansul, ca ei si-au luat toata nadejdea.
Amu, intr-una din zile, flacaul se scoala de noapte, face mamaliga imbranzita si ce-a mai dat Dumnezeu, pune mancarea in traista, injuga boii la car, zice Doamne-ajuta si se duce la padure, sa-si aduca un car de lemne."