Toți am fost aici

• Editie canturi colorate (Sprayed Edges)

Ceva se intampla in casa familiei Kennedy - dar ce anume? Si asta va distruge sau va salva familia? Lila Kennedy are multe pe cap. O casnicie distrusa, doua fiice capricioase si neascultatoare, o casa care se prabuseste si un tata vitreg in varsta, care pare ca s-a mutat pe nesimtite la ea. Cariera ei este in cadere libera, iar viata amoroasa este... complicata. Asa ca, atunci cand adevaratul ei tata - un barbat pe care l-a vazut doar de cateva ori de cand acesta a fugit la Hollywood, cu treizeci si cinci de ani in urma - apare brusc la usa ei, Lila simte ca aceea este picatura care umple paharul. Dar se pare ca pana si cei pe care ai crezut ca nu ii vei putea ierta niciodata inca te pot invata ceva despre iubire si despre ce inseamna cu adevarat o familie.

Autoarea de bestsellere #1 in topul The New York Times ne aduce o poveste inedita si actuala despre o femeie si familia ei haotica si greu de stapanit.

Traducere din limba engleza de Laura Berteanu.

 

Dupa aceea, Lila isi doreste sa nu fi baut atat de mult, pentru ca totul se petrece ca intr-un vis din acel moment. Este constienta de saruturile lui care devin din ce in ce mai patimase, de muzica in surdina, de senzatia canapelei din denim pe pielea ei goala. Isi aminteste cum i-a desfacut nasturii rochiei, cum i-a spus ca e frumoasa iar si iar, cu fiecare particica a corpului pe care i-a dezgolit-o. Apoi isi aminteste ceva mai urgent si un instinct animalic preluand treptat controlul, degetele lor intrepatrunse, saruturile adanci si fierbinti, punctul in care ratiunea a parut sa-l paraseasca si instinctul a pus stapanire pe el. Avea nevoie de ea. Avusese pur si simplu nevoie sa fie in ea. Forta dorintei lui era ca un drog.

Nu stie exact cat timp au stat dupa aceea intinsi pe canapea.

Se simte calma, satisfacuta, ca si cum ar fi trecut o furtuna si acum poate sa se relaxeze. Mana ei e pe spatele lui, ii simte pielea acoperita de un strat subtire de transpiratie si e inca peste ea, cu trunchiul pozitionat intre picioarele ei, cu parul moale revarsat peste clavicula ei. Ii simte pielea peste a ei, mirosul vag intepator si lemnos al samponului un miros pe care te-ai astepta sa-l gasesti intr-o sticla de Hermes. Este surprinzator de slab, muschii ii sunt clar definiti pe sub piele. Nu vrea sa se mai miste niciodata. Ar putea sa stea asa la nesfarsit, cu mainile lui pe trupul ei, tintuita sub greutatea lui. Crede ca o sa se incolaceasca peste el toata noaptea, ca fiecare parte din trupul ei sa ia contact cu al lui. Deja isi doreste sa o faca din nou; nu e sigura ca o sa-l poata lasa in pace.

Gabriel ridica incet capul si-l inclina intr-o parte ca sa o vada.

- Esti bine?

Zambeste - un zambet lenes si languros.

- Mai mult decat bine.

- Iarta-ma daca am fost... putin grabit! Cred ca m-am lasat dus de val.

- Sincer, a fost minunat.

- Tu esti minunata.

Mai raman asa cateva clipe, apoi el incepe sa se miste, sprijinindu-se pe cotul stang si ridicandu-si greutatea de pe ea.

Pare usor ametit si, fara ochelari, arata parca si mai vulnerabil - ochii lui par usor pierduti, asa cum li se intampla de obicei celor care poarta ochelari.

- Ti-e destul de cald?

- Daca stai peste mine, da, zice ea, cu un zambet provocator.

Gabriel se uita la ceas.

- Dumnezeule! E unu fara un sfert.

Lila vrea sa faca un comentariu despre cat de repede zboara timpul, dar i se pare prea siropos. Asa ca doar trage patura de lana de pe bratul canapelei peste ei.

Deci... zice ea. Probabil ar trebui sa dormim putin?

Expresia lui se schimba. Arunca o privire spre marginea camerei, apoi se uita la ea cu o mina usor vinovata.

- De fapt, Lila, ar fi in regula daca nu am dormi?

Vrei s-o facem din nou?

Vreau sa spun ca... Nu cred ca ar fi bine ca Lennie sa te gaseasca aici cand se trezeste. Nu ne cunoastem chiar atat de bine si nu vreau sa-si faca o impresie gresita."