Ultima vară în Palatul de iarnă

O femeie din București, epuizată de muncă, se pregătește să petreacă o săptămână de vacanță la părinți, într-un oraș aflat la sute de kilometri depărtare. Ultima vară în Palatul de iarnă este povestea acestei săptămâni mult-așteptate, care se dezvăluie treptat ca o „invitație nebunească la ceai”. Bucuria revederii face loc unei tristeți progresive, pe măsură ce vechi tensiuni, conflicte și relații complicate ies la iveală, iar atmosfera din toiul verii devine tot mai irespirabilă.
 

Istorie de familie care își urmărește personajele din primii ani de comunism până în prezent, spusă din cioburi ale prezentului și ale memoriei ce se unesc caleidoscopic, rotindu-se în jurul unui loc ce supraviețuiește generațiilor, o grădină, cartea vorbește despre distanțe și vinovății, despre tăceri și secrete ținute cu anii, despre absurdul vârstelor noastre și despre cum ceea ce posedăm poate ajunge să ne posede. În miezul miezului, lângă inventarul locurilor, oamenilor și faptelor ce sunt inevitabil erodate și înghițite de timp, stă teama de a nu pierde ceea ce nu e încă pierdut, precum și încercarea de a salva ceea ce nu se poate salva.
 

Ultima vară în Palatul de iarnă, cel mai amplu roman al Veronicăi D. Niculescu, este o mărturie despre puterea cuvântului, această unealtă ce rănește și vindecă, și despre nevoia artistului de a cânta - și de a fi auzit.