• Premiul Hugo 2023
• Finalist Locus 2023
Aceasta nu este genul de poveste in care printesa se marita cu un print.
Este cea in care vrea sa il ucida.
Marra nu a vrut niciodata sa fie o eroina.
Cu o fire retrasa, petrecandu-si jumatate din viata intr-o manastire, cea mai mica dintre cele trei fiice ale familiei regale e usurata ca nu a fost obligata sa se marite pentru a mentine vreo alianta intre tronuri. Dar sora ei nu a fost la fel de norocoasa si, dupa ani de tacere, Marra s-a saturat sa o vada suferind in mainile unui print puternic si abuziv. Cautand ajutor pentru misiunea de salvare, Marra va primi uneltele de care are nevoie, insa doar daca va indeplini trei sarcini aparent imposibile: sa construiasca un caine din oase, sa coasa o pelerina din urzica si sa prinda lumina lunii intr-un vas. Insa, asa cum se intampla in povestile cu printi si vrajitoare, realizarea imposibilului este doar inceputul. Eroina sau nu, insotita de un fost cavaler dezonorat, o nasa ursitoare reticenta, o enigmatica vrajitoare a mortilor si o pasare posedata, Marra ar putea in sfarsit sa aiba curajul sa-si salveze sora si sa rastoarne tronul.
T. Kingfisher stapaneste magia intunecata prin care povestile se transforma in romane fantasy moderne. - Marian Coman, redactor-sef
Armada
Traducere din limba engleza de Andreea Roset.
Fragment din romanul "Urzica si oase" de T. Kingfisher:
"A fost oripilata de faptul ca simtea usurare. Nu era vorba despre mama ei, despre sora ei si nici despre tatal ei. O durea inima cu gandul la jalea pe care-o traia Kania, dar o parte din ea isi spunea
E vorba despre o copila pe care ai vazut-o cateva minute la botez si atat, si se ura pentru ceea ce simtea, dar pierderea nu era a ei, iar iubirea sa era una abstracta, nu una nascuta dintr-o familiaritate puternica. Nepoata mea, a zis, dandu-si seama ca sora asteapta un raspuns.
- Nepoata mea a fost rapusa de febra. O sa fie inmormantata. Trebuie sa plec. Trebuie... cineva trebuie anuntat... nu stiu ce sa fac mai departe, dar ar trebui sa vina dupa mine...
Si cineva a facut-o. Doua zile mai tarziu se afla intr-o trasura care se indrepta spre nord. Caii erau negri, la fel si hamurile, vesmintele vizitiului erau negru-carbune. Regatul Nordului facea iar parada cu propria bogatie, iar Marra s-a pomenit plangand, dar nu pentru nepoata ei, ci pentru Damia. Iarasi cu intarziere, si-a spus ea. Asta s-a intamplat cu atat de multi ani in urma. Iarasi te misti incet, abia acum jelesti. Probabil c-o sa-ti plangi nepoata abia in vreo zece ani. Iar lucrul asta o linistea, intr-un fel prostesc, poate pentru ca asta insemna ca nu e un monstru. Se intrebase lucrul asta din momentul in care simtise o liniste instinctuala.
A fost intampinata de un lacheu care a dus-o in apartamentul Kaniei. Totul semana atat de bine cu prima ei vizita acolo, incat aproape ca se astepta ca sora ei sa fie din nou in travaliu. Dar nu era cazul. Kania statea in fata ferestrei, mama ei o tinea de mijloc, iar primul lucru pe care Marra l-a observat a fost rotunjimea pantecului ei.
- Esti din nou insarcinata, a zis ea fara sa gandeasca.
De-a lungul anilor, mai primise scrisori in care i se spunea despre noi sarcini, dar niciodata despre o nastere. In cele din urma, scrisorile au incetat sa mai vina, iar Marra s-a gandit ca poate Kania incetase sa mai incerce. Poate doar a incetat sa le mai spuna oamenilor."
