Cei Doisprezece este a doua parte din trilogia Transformarea.

Sfarsitul lumii a fost numai inceputul povestii.

In Transformarea, Justin Cronin arata o lume greu de uitat, modificata total de un experiment guvernamental scapat de sub control.

In aceasta apocalipsa provocata de oameni, trei straini infrunta haosul: Lila, doctor si in curand mama, Kittridge, o legenda care a supravietuit masacrului de la Denver, si April, o adolescenta care se straduieste sa isi ajute fratele sa ramana in viata, printre ruinele lumii vechi.

Peste o suta de ani, Amy si ceilalti se lupta pentru salvarea speciei umane, fara sa stie ca regulile s-au schimbat, ca dusmanul a evoluat si ca o noua factiune pregateste un viitor chiar mai rau decat extinctia oamenilor.

Un super-thriller literar! - New York Times

Citeste celelalte titluri ale seriei:
• Transformarea. Trilogia Transformarea Vol. 1
• Orasul oglinzilor. Trilogia Transformarea Vol. 3 Fragment din romanul "Cei Doisprezece. Trilogia Transformarea Volumul al 2-lea ", de Justin Cronin

"Nu-ti aduci aminte... ca ai murit?
Si pe data, isi aminti; amintirea il strapunse in piept precum o sageata. Albastrul acvatic din incaperea container si usa care se deschisese incet; subiectul Zero ridicandu-se deasupra lui, luandu-si forma deplina si ingrozitoare; senzatia gurii lui Zero pe curbura gatului sau si stransoarea unor dinti plictisiti, sapand strat dupa strat; Zero plecand, lasandu-1 singur in sunetul alarmei, al impuscaturilor si in tipetele oamenilor pe moarte; el impleticindu-se pe coridor, o viziune a iadului, sange peste tot, manjind peretii si podeaua, ramasitele teribile, un macel de picioare si brate, de piepturi cu maruntaiele pe afara; de palpitatia arteriala si lipicioasa atunci cand isi dusese degetele la gat; de aerul care iesea din el si de lungul drum prin bezna care-l invaluia, vederea incetosandu-i-se si apoi parasindu-l de tot.
Vai, Doamne!
Vino la mine, Grey! Vino la mine!
Tasni afara din camera, lumina zilei orbindu-1. Era o nebunie; el era nebun. Traversa in fuga parcarea ca un animal greoi si stangaci, fara vedere si fara directie, cu mainile acoperindu-i urechile. Doar cateva masini erau risipite prin parcare, lasate care cum, unele avand chiar portierele deschise. Insa, in starea lui febrila, mintea lui Grey nu reusi sa inregistreze acest lucru, asa cum nu observa nici celelalte detalii ingrijoratoare: geamurile sparte ale hotelului; autostrada pe care nu parea sa circule niciun autoturism; benzinaria goala de peste drum, cu ferestrele ei manjite cu rosu si trupul unui barbat sprijinit de una dintre pompe, intr-o pozitie de siesta spontana; restaurantul McDonald facut praf, cu scaunele, mesele, pachetele de ketchup, jucariile de la Happy Meal si patronii lui de diferite varste si rase azvarlite laolalta pe geam, intr-o revarsare violenta; valatucul de fum toxic ce se ridica dintr-o rulota inca arzand la vreo trei kilometri departare; pasarile. Nori uriasi si involburati de pasari mari si negre, ciori, corbi si soricari, zburatoare de prada planand fara tinta pe deasupra lui. Toate pareau urmarile unei batalii ingrozitoare, inundate de soarele nemilos de vara.
Ai vazut, Grey?
- Inceteaza! Taci din gura!
Se impiedica de ceva moale. Il simti omenesc de umed si de carnos sub talpi. Il facu sa cada in patru labe, alunecand pe negreala aceea.
Priveste lumea pe care am creat-o cu totii. "