Fragment din cartea "Cum se va sfarsi lumea" de  Nicole Perlroth

"Ideea unui tratat cibernetic international fusese propusa inainte de europeni si rusi, in special ca urmare a aparitiei virusului Stuxnet. Un mic numar de fosti functionari de stat americani care detineau informatii secrete despre ritmul, amploarea si natura distructiva a atacurilor cibernetice, au propus idei similare. In anul in care Stuxnet a fost descoperit, 2010, Richard Clarke, "tarul" antiterorismului din administratiile Reagan, Clinton si Bush, a propus o politica prin care natiunile sa fie de acord sa nu atace infrastructura civila. Ani de zile, Statele Unite nu au reusit sa se angajeze in aceste discutii, in mare parte pentru ca era superputerea cibernetica suprema a lumii, cu capacitati ofensive despre care presupunea ca adversarii vor avea nevoie de ani, chiar decenii pentru a le dezvolta. Dar furtul instrumentelor sale si atacurile WannaCry si NotPetya au aratat clar ca decalajul se reducea. Zeci de noi state-natiune intrau in acest spatiu de lupta invizibil. Statele Unite au pus, timp de doua decenii, bazele razboiului cibernetic, iar acum afacerile, infrastructura si civilii americani erau cei care suportau greul escaladarii si inactiunii sale din toate punctele de vedere.
Si cu toate acestea, in loc de un tratat multilateral, sau chiar bilateral, Statele Unite au mers in directia inversa. Chiar in momentul in care Smith isi incheia discursul de la Geneva, pe 9 noiembrie 2017, hackerii Pentagonului - fara stirea comandantului suprem - erau ocupati sa planteze capcane si bombe in reteaua Rusiei."