Romanul de debut al lui Dinu Gutu se misca intre doua lumi - harnicii scriitori de proiecte ONG-iste si ultrasii. In ambele zone, Gutu face treaba buna - diseca umanitatea forfotitoare a suporterilor dinamovisti, cu adversitatile, combinatiile si petrecerile pe care le fac cand sunt in deplasari, si da la iveala strategiile cinice din industria atat de profitabila a oamenilor frumosi din ONG-uri: avem dimensiune roma in proiect? Cum sa nu! Sunt incluse femeile? Nu se pune problema. Avem dimensiune LGBT? Aveeem. Realismul e pop, fara bovarisme dostoievskiene, dar cu atat mai eficient. Daca in descrierea burgheziei civice se simte o oarecare ostentatie demonstrativa, in survolul -ultimilor oameni- din galerii Gutu se lasa furat de poveste si da masura talentului de scriitor - personajele au culoare, sunt conturate in tuse concise, iar umorul e irezistibil. - Adrian Schiop