Jukov a fost figura dominanta a Armatei Rosii in al Doilea Razboi Mondial. Ca inalt ofiter al Stavka (Marele Cartier General al Armatei Rosii), Jukov a actionat in toate sectoarele critice in calitate de consultant, coordonator si comandant de facto pe campul de lupta ori de cate ori i s-a cerut. A jucat un rol crucial in salvarea situatiei disperate din toamna anului 1941, precum si intre anii 1942 –1943, cand a condus Armata Rosie catre o rasturnare de situatie uimitoare si catre o victorie intre anii 1944 –1945.

Totusi, metodele sale erau adeseori brutale si s-au soldat cu pierderi masive de partea sovieticilor. Mai mult, nu a dat dovada de loialitate sau de compasiune fata de comandantii din subordine sau fata de soldatii obisnuiti. Relatia speciala cu Stalin a reprezentat si ea un factor decisiv in rolul jucat de Jukov. Mai tarziu, Stalin nu l-a mai privit cu ochi buni pe acest erou de razboi, ci ca pe o amenintare la adresa propriei autoritati. Dupa razboi, caderea lui Jukov a fost la fel de rapida ca si ascensiunea sa initiala in cadrul Armatei Rosii, iar numele sau a fost reabilitat abia dupa prabusirea comunismului in URSS.