Monica Lovinescu a fost una dintre aceste voci de intelectual si de scriitor care a criticat transparent, a vorbit si a creat bun gust prin critica literara si prin cultura majora. A aparat libertatea pentru Cetate, avand deschidere atat catre romani, cat si catre mediile internationale. Dar daca in trecut a fost vanata pentru ca nu convenea Dictatorului, astazi i se pune, din nou, surdina, pentru ca modelul ei critic de libertate a devenit indezirabil si pentru dictatorii de moda noua, in a caror suita cara trena, din nou, multi intelectuali si multi scriitori de curte. Sirul lor de tranzactii si de complicitati non-etice le apara pozitiile personale privilegiate in taxinomiile oficiale, desi au un efect dezastruos pentru problemele normative ale societatii. Civilizatia axiologica romaneasca poate sa mai astepte, caci merge si asa. Controversele actuale dintre intelectualii critici si intelectualii organici nu produc altceva decat zgomot, in timp ce imaginea publica a intelectualului se rostogoleste catre rigole, sub pasii zglobii ai noilor generatii, in marsul lor mai departe, fara intelectuali.