Pasiune, mister, ratiune, umor fin. O carte fabuloasa!

Sofia – Salome, ce transfigurare pagana a simturilor! Foc mistuitor, inabusit dupa ardere in cenusa vrajbei! Iad? Fetisism? Pacat? Blasfemie? Resemnare? Fiecare e liber sa se raporteze la ele, cum crede sau cum poate, in timp ce inocenta copilariei este miseleste pangarita. Iubirea? Oare iubirea ramane vesnica promisiune? Devine cautare? Devine strigat? O lupta stinghera corp la corp cu lupii trecutului, cu iluziile noastre...- Amalia Elena Constantinescu - doctor in Filologie, scriitoare, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania

Natasa Alina Culea reuseste sa creioneze cele mai individualizate personaje din literatura romana contemporana; creatia ei se desprinde din elegii si drame, devenind un poem arborescent dedicat iubirii. Lupii trecutului impresioneaza prin tenta de fresca a realitatii; mai mult decat un roman de dragoste, poate fi considerat un roman psihologic, care reuseste sa evidentieze ca niciun altul relatiile interumane. - Goodread

Pasional, arzator, lucid, spumos si realist, romanul Natasei reuseste sa pastreze o permanenta aura de mister care intriga, incita si captiveaza cu o forta stranie.
Fragment din carte:

"Treisprezece zile.
Ragazul Sofiei, aceste doua saptamani au fost cele mai lungi din viata mea. Ziua ca noaptea, noaptea ca ziua. Sunt un soldat care asteapta sa se termine razboiul pentru a-si imbratisa tanara sotie, o mama care-si asteapta copilul inca nenascut, sunt asteptare si dor. Nenorocirea este ca Sofia nu mi-a dat nici un semn de care mi-as fi agatat sperantele cu disperare. Ce exil nedrept, dureros! Vreau sa o vad! Este tot ce stiu. Amintirea fetei imi este gravata in retina memoriei, imi arde diminetile si-mi rascoleste noptile. Nu inteleg atitudinea ei, de ce insista cu determinare sa nu divortez, tocmai acum, acum... Divortez, orice ar fi! Mai rau decat divortul in sine este aceasta spalare de rufe in public, toate sentimentele asociate cu el: vina, rusine, regrete, esec. Iti trambitezi sentimentele de iubire, te casatoresti cu fast, bomboane, panglici si sampanie, iar acum vreau doar sa ies pe usa din dos, fara sa dau explicatii, dar nu mai pot face asta. Trebuie sa infrunt ce va veni: reprosuri, documente, avocati. Asta ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nevasta-mea, fiind ea insasi avocata, ar putea sa ma dea de toti peretii si sa ingreuneze mersul lucrurilor la infinit. Un barbat n-ar trebui sa-si ia o avocata drept nevasta, maxim o jurista, maxim. "