Parcul Carol, aceasta monografie romantica, pe care autorul o asaza cuminte in sertarul cu amintiri, este o demonstratie a camuflarii sacrului in profan. Facuta cu migala, umor si placerea povestitului, aceasta demonstratie te pune pe ganduri. Nu pentru ca ar incerca sa spuna lucruri noi, ci pentru ca te face sa intelegi ca nu ai stiut pana acum cum sa privesti lucrurile vechi. Te face sa intelegi ca locul comun, atunci cand e privit cu imaginatie, devine exceptional. Te face sa intelegi ca nu exista banal, exista numai priviri banale, priviri care nu vad. (Din Prefata la romanul Parcul Carol de Louise Danceanu)