Romania invizibila pentru straini sau cea care este patria noastra invizibila, de care ne este uneori rusine, poate iesi la suprafata intr-o societate posibila, din cioburile unui vis pe care il purtam cu totii in suflet, dincolo de nivelul de cultura, de bogatie sau pasiuni politice. Trebuie doar un strop de solidaritate, un pic de curaj si o minima incredere in forta noastra colectiva. Daca nu vom reusi asta, vom vedea ca inca 100 de ani, dincolo si dincoace de Colectiv, inainte si dupa Revolutia din 1989, peste Romania se va intinde aceeasi mare neputinta, ticalosie si mizerie umana.

Societatea noastra pare a avea acest tip de impersonalitate, o instrainare de ea insasi, o neparticipare la propriul destin. Avem un potential pe care nu-l actualizam, nu-l scoatem la suprafata. Totul este posibil, se poate intampla, poate fi gandit, dar societatea nu se mobilizeaza pentru ca aceasta virtualitate sa devina fapt. Astfel ca putem vorbi despre o Romanie absenta, o Romanie probabila. - Vasile Sebastian Dancu
    Fragment din volumul "Politically incorrect. Scenarii pentru o Romanie posibila" de Vasile Sebastian Dancu:

    “Campania electorala si proiectele fericirii politice

    Acum, ca se apropie campania electorala, se pregatesc proiecte de fericire nationala, care, evident, se subintelege, vor aduce fericirea pe termen lung, chiar daca nu se va vedea asta in buzunarele noastre. In cateva fraze magice, se va face o harta a viitoarei fericiri a intregului popor. De fapt, asta era problema cea mare pentru care jumatate dintre romani traiesc doar cu strictul necesar si 4 milioane dintre ei traiesc umilintele bejeniei: nu aveam un proiect de fericire nationala. Oare cum de nu s-a gandit nimeni pana acum, era atat de simplu! Nimeni nu o sa spuna ca trebuie sa renuntam la multe dintre noastre, ca trebuie sa muncim mai mult, sa acceptam ca trebuie sa ne platim taxele pentru a putea face mai mult pentru sanatate sau educatie. Ca trebuie sa alegem oameni cu pregatire serioasa si experienta, nu veleitari care se dau asemanatori lor. Nimeni nu le va spune adevarul despre patrie, romanii vor fi tratati ca niste bebelusi mari, mereu pacaliti de tatucii pe care i-au votat cu naivitate si cu buna-credinta. Adevarate victime inocente, electorii vor fi condusi spre Facebook pentru a vedea cat de umani sunt oamenii care li se pregatesc. O sa aflam poate, in campanie, ca cea mai mare sursa a nefericirii este coruptia sau ca nefericirea vine din trecutul tenebros al comunismului sau din zona adversarilor politici. Sigur, nimeni nu va spune ca si saracia ucide, ca si bolile ignorate de sistem ucid, dar si lipsa de scoala ucide si nimeni nu va observa ca o parte dintre cei care astazi ne dau lectii sunt nepotii celor care au fost diplomatii, securistii sau spionii lui Nicolae Ceausescu, tineri deja pregatiti sa ne spuna in limbi straine cum se traduce cuvantul „fericire" in sistemele sociale unde nu se manca salam cu soia, nici macar la reprezentantele diplomatice ale Romaniei. Evident, nimeni nu va vorbi despre faptul ca nu este normal ca bogatii si saracii sa plateasca aceleasi cote de impozite Si nici ca munca ar trebui pretuita cel putin la fel cum este capitalul. Nepregatiti pentru marea fericire care li se pregateste de peste tot, bietii romani vor fi mustrati ca inca nu pot intelege ca totul s-a schimbat si noua politichie coboara printre ei, este comunicativa, compasionala, simpla si prietenoasa. Vechii borfasi vor veni cu haine noi si instantaneu se vor solidariza in discurs cu fostele lor victime, aratandu-si nefericirile comune."