Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou este sfantul ocrotitor al Bucurestilor. S-a nascut in secolul al XIII-lea in satul Basarabovo din Bulgaria intr-o familie de vlahi sud-dunareni. Se crede ca initial a fost pastor, pentru ca mai tarziu sa imbrace haina monahala la o manastire situata nu departe de satul natal. Moastele Sfantului au fost depuse la biserica din Dealul Mitropoliei din Bucuresti in secolul al XVIII-lea.
Spre sfarsitul Primului Razboi Mondial, cand Capitala Regatului Romaniei era la cheremul trupelor straine, armata noastra fiind retrasa, dimpreuna cu conducatorii statului, pe linia frontului din Moldova, Sfantul fost furat!

Sfantul Dumitru, era iubit pentru ca facuse destule minuni si salvase orasul de cateva ori – epidemii, cutremure, ocupatii straine. Lipsa moastelor ii speria pe bucuresteni. In 1813, fusesera scoase in timpul ciumei lui Caragea, apoi, in 1827, in timpul secetei, iar au fost scoase cu domnitorul in frunte, mitropolitul si tot soborul de preoti, intr-un cortegiu impunator, si chiar in ziua aceea a inceput o ploaie torentiala care a tinut trei zile si a salvat Bucurestiul de la foamete. Iar in 1831, cand guvernator al Tarilor Romane era generalul Kiseleff, moastele Sfantului salvasera orasul de la holera.

Hotii au fugit spre sud, ca sa treaca Dunarea repede in Bulgaria. Patrulele germane i-au ajuns din urma la Calugareni. In 19 februarie 1918, insotit de o puternica garda de soldati germani inarmati, „Sfantuletul” se intoarce la Bucuresti…