Chestiunea sugerata de subtitlul cartii, Filosofie si logica in scrierile Sfintilor Parinti capadocieni, care candva a aprins certuri aprige, este si astazi tema de dezbatere, dar intr-un stil colocvial si fara accente partizane. Este vorba de paradoxala relatie dintre religie si filosofie, de adoptarea si resemnificarea unor concepte din ontologia greaca in constituirea doctrinei crestine. Tensiunile si ideile eretice din primele secole crestine par sa fi rabufnit din substanta unor intrebari dilematice, si anume: Cum sa fie in acord tainele Sfintei Scripturi, insuflata de insusi Dumnezeu, cu principiile logice ale gandirii rationale? Se poate experimenta trairea unei comuniuni a sufletului omului cu Fiinta divina printr-un exercitiu hermeneutic aplicat textului biblic sau e doar o ispita a ratiunii umane? Este lamuritoare sau generatoare de ambiguitati identificarea unei istorii semantico-filosofice in substratul unor cuvinte ce desemneaza nume divine? Etc.