In "Suma zilelor", Isabel Allende-scriitoarea paraseste teritoriul fictiunii, pentru a depana un nou capitol al tulburatoarei sale istorii personale. Isabel Allende-mama rememoreaza, pentru fiica ei, Paula, careia nu a incetat sa ii vorbeasca in clipele de ragaz, cei treisprezece ani scursi de la despartirea lor. California, locul unde scriitoarea crezuse ca si-a gasit echilibrul, dar unde asistase neputincioasa la agonia Paulei, diagnosticata cu porfirie, devine scena dificilului proces de reacomodare cu firescul. Inconjurata de acum de copii si nepoti, de prieteni dragi si mereu alaturi de sotul ei, Isabel Allende recompune imaginea unei familii deloc perfecte, dar cu atat mai umane, si a unei iubiri care a trecut prin nenumarate incercari, fara ca tragediile sa-i stinga flacara. Din suma zilelor consemnate aici, Allende desprinde un imn inchinat vietii si dragostei.