12 luni - Douasprezece povestiri de dragoste - mici bijuterii de care sa te bucuri ca de un vin bun

Douasprezece povestiri, una pentru fiecare luna, douasprezece instantanee cu un subiect unic: relatia dintre "ea" si "el". Fragmente de viata prinse in prezent, care lasa trecutul si viitorul in seama imaginatiei cititorului. Douasprezece femei diferite, dar care au in comun dragostea pentru viata, o ironie si o autoironie sanatoase, condensate in "etichetele" cu care se incheie fiecare povestire. In fond, dragostea e ca si vinul: ne face sa radem, ne face sa plangem, ne face sa ne simtim rau sau ne face euforici. In orice caz, merita sa fie traita. Cu generozitate. 

Vinul mi-a placut dintotdeauna. Savoarea, culoarea, aroma si chiar si acea senzatie de ameteala care ascute simturile si fluidizeaza gandurile. Vinul imi permite sa ajung intr-o clipa la miezul problemei si lasa emotiile sa curga fara obstacole sau interferente. Nu citesc niciodata eticheta de pe spatele sticlei inainte de a bea. De obicei, gust, apreciez, traiesc si apoi ma informez. Uneori exagerez si ma trezesc cu senzatia unui cui infipt in tampla, alteori rad, alteori plang. Pentru lungi perioade, renunt la el.

Traducere din limba italiana de Cerasela Barbone.

Fragment din cartea "12 luni" de Biba Merlo:

"MAI
Sunt grasa. Asadar, sunt urata. Inteleg asta din felul in care ma privesc, adica nu ma privesc, baietii. Mi-a fost limpede pe la 14 ani. „Doamna, e mai bine sa mergeti cu fiica dumneavoastra la raionul de marimi mari!" E mai rau decat sa auzi ca ai coeficientul de inteligenta al unui melc gras (pentru ca aia slabi sunt, fara indoiala, mai inteligenti). Mama e slaba si spune ca eu sunt asa pentru ca nu am vointa, sunt lacoma (de la o pofta la alta cine stie unde se va ajunge) si lenesa. Asa ca e vina mea. „Daca iti doresti ceva cu adevarat, il obtii, e doar o chestiune de caracter!" Dieta Weight Watchers, gimnastica, abstinenta. La 17 ani am reusit sa cantaresc 52 de kile, n-am avut ciclu timp de sase luni, luam purgative si vomitam. La peste 20 de ani s-ar spune sa sunt bulimica, victima unei mame foarte exigente si a unui tata absent, dar acum spun doar ca sunt supraponderala, stretch-ul nu s-a inventat inca si singurii blugi din comert sunt Wrangler sau Levi's, perfecti pentru baieti si monstruosi pe mine: se muleaza pe coapse, iar in dreptul taliei sunt atat de largi ca as putea sa-mi atarn un ghiveci cu muscate pe fund. Camasile sunt cambrate si nu pot sa inchei vreuna nici moarta (port marimea 75 la sutien). Silvana Mangano a devenit eterica si SLABA (pe langa ca e batrana) si nu se vorbeste decat de Twiggy, Jean Shrimpton, Sandy Shaw si Jane Birkin. Celelalte, la macerat! Singurele priviri satisfacute (si putin de porci) mi le arunca prietenii tatalui meu sau zidarii. „Bine facuta", alta sintagma de eliminat din dictionar pentru ca, in 1975, a fost responsabila pentru o serie de sinucideri in lant printre adolescentii „fara caracter", exact ca mine.
Constienta de aspectul meu, am pus accentul pe frumusetea interioara si am incercat sa devin inteligenta si simpatica, avand in vedere ca sex-appeal-ul lasa de dorit. Ii consolez pe prietenii abandonati de splendide caprioare, slabe si adevarate idioate (nu exista dreptate pe lume) si de cand merg la facultate, incerc sa fiu invizibila. Studiez, trec examenele fara prea mare efort si nu ma intalnesc cu nimeni (cel putin cu nimeni de sex masculin). Si intr-o zi imi apare in fata Saro, prietenul unui prieten cunoscut vara trecuta in Sicilia, in timpul unei vacante petrecute intr-o libertate supravegheata de ai mei sio pereche de prieteni de-ai lor, din Catania."