Planeta Pământ, 2027 - 2070.

Necunoscutul este privit întotdeauna cu frică. Oare ce va urma după hotarârea de a coloniza planeta Marte? Cum ne va afecta viața aceasta decizie, nouă, pământenilor? O serie de întrebări care pe de-o parte incită la reflecție, pe de altă parte îi sperie pe oameni. Nu ar fi mai inteligent să lăsăm lucrurile așa cum sunt ele? Nu ar fi mai bine să ne salvăm Pământul mai întâi de la distrugere și după aceea să facem pași atât de importanți pentru umanitate? O abordare prudentă poate că ar fi soluția cea mai bună. Omenirea poate să dezvolte un program într-un ritm firesc și natural pentru cât de multă tehnologie există. Primii oameni ar trebui să pășească pe teritoriul marțian după mulți ani de la construirea de stațiuni de cercetare organizate și gestionate de roboți și drone.

Dacă planeta Marte nu este locuită, ea ar trebui împărțită între state. Cum planeta Marte nu aparține marțienilor, atunci ea trebuie să fie a pământenilor. Așa gândesc oamenii. Această planetă trebuie împărțită în mod "corect". Dar acesta este un cuvânt pe care cei mai de seamă negociatori nu vor ști să îl valorizeze. Ce poate fi corect pentru câteva state care vor să ia toate bogățiile, doar pentru că dispun singure sau prin asociație de capacitatea de ajunge pe Marte cu nave transportatoare interplanetare? Pornirea oricărei negocieri este îngreunată de încercarea unor entități private sau corporații de a acapara discuția și de a lua partea leului din această negociere. Politica pașilor mărunți este tehnica prin care vor să se insinueze într-o discuție care cuprind statele, nu indivizii.

Sunt oamenii capabili să treacă peste frica profundă pe care o simt atunci când vine vorba de ceva nou? Vor reuși oamenii să găsească un cămin pentru ei și pentru familie lor atunci când vor ajunge pe Marte?

Planeta Marte, iată o posibilă istorie încă nescrisă.