Stroe Elena este psiholog, formator, corector (revizie text) pentru diferite carti de psihologie (educatie parentala), blogger, membru al Colegiului Psihologilor din Romania. A lucrat mai bine de 6 ani cu copii, cu varste intre 6-12 ani, din medii dezavantajate si familiile acestora si a oferit servicii de consiliere menite sa previna abandonul si institutionalizarea copiilor.
A sustinut ateliere cu teme precum: dezvoltarea personala, dezvoltarea carierei, relatia copil-parinte, dezvoltarea inteligentei emotionale, constientizarea importantei educatiei despre cariera si a educatiei sexuale in scoli, dezvoltarea deprinderilor parentale si teme conexe care au venit in sprjinul parintilor in cresterea si educarea copiilor. A supervizat activitatea studentilor practicanti din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov - Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei. A colaborat cu fundatii si asociatii in diverse proiecte sociale. A fost invitata la webinarii despre cariera si orientarea profesionala.
Cartea Elenei Stroe dovedeste curajul scriitorului debutant la care autocenzura nu functioneaza. Si asta este de bun augur, deoarece avem de-a face cu o scriere sincera, cu linii clare, si fir epic fara noduri. 26-27 are candoarea intalnirii cu propriul sine, este drumul transformarii emotionale de la copila la femeie, cu toate incercarile pe care le presupune aceasta calatorie. Profesia de psiholog a Elenei se resimte prin insertiile fine ce patrund intreaga carte, transformand-o dintr-o carte cu nuante autobiografice intr-o lectura utila cu valente terapeutice. Fara a se pretinde un ghid de prevenire al esecurilor in dragoste sau, dimpotriva, un retetar al succesului intr-o relatie de cuplu, cartea Elenei Stroe este usor de parcurs, implicand si provocand cititorul sa-i insoteasca povestea si, odata cu ea, sa se metamorfozeze. - Catalin Stanciu
Amintirea este un leac, dar si o boala incurabila. Amintirea unui sarut in vant si strangerea parintilor in brate. Chipul persoanei iubite si pierderea omului drag. Culorile si mirosul unei zile de vara. Melodia copacilor toamna si fosnetul pasilor pe frunzele uscate. Atingerea celuilalt si prima noapte in doi. Deznadejdea ca ai pierdut printre valurile marii o iubire demult apusa. Senzatia ca te sufoci cand privirile sunt atintite asupra ta. Emotia primului sarut si zambetul tandru al lunii cand zilele pareau saptamani. Amintirea se regaseste, se creioneaza pe retina mintii si doare sau te implineste. Te face sa stai ascuns in tine sau sa renasti. Te face sa construiesti noi amintiri ce vor avea suflul unui curcubeu de dupa ploaia cea mai rece de vara. Amintirea esti tu si face parte din tine.
Trezirea nu vine niciodata usor. Trezirea din mirajul iubirii e istovitoare, abrupta. Vibratia inimii scade, controlul ramane imprastiat in incercarile interioare de a accepta ca e timpul sa mergi mai departe. Trezirea aduce cu ea, totodata, trairea iubirii de sine, vibratia intregii fiinte si dorinta de a cladi peste ruinele din trecut un viitor prezent. Tumultul, intunericul, mireasma trecatoare a iubirii pasagere raman in tine, in ruinele pe care vei cladi fiinta ta revelatoare. Nimeni si nimic nu este mai presus de trezirea ta. Nu lasa pe celalalt sa iti dicteze calea interioara. Nu calca in picioare demnitatea si izvorul de minune ce te-a condus in aceasta lume. Trezirea esti tu.
Fragment din cartea "26-27" de Elena Stroe:
"Azi m-am trezit mai tarziu, la fel ca in alte dati, si am profitat de statul in pat pana mai tarziu. As fi vrut sa gasesc un raspuns de la Luca la mesajul meu, dar nimic. Fiecare face cum simte. Am simtit un tonus bun sa mai accept din cererile de prietenie vechi, de pe retelele de socializare. Nu stiu ce m-a apucat asa dintr-odata. Totul a pornit cu poza lui frate-miu. Razvan a adaugat o poza cu el, la care au reactionat mai mute persoane pe care eu nu le cunostam, dar care doreau sa se imprieteneasca cu mine pe internet, prin urmare, am luat la verificat lista cu persoane care doreau sa se imprieteneasca cu mine. Am acceptat cativa. Printre ei si David. Apoi m-am decis sa pregatesc micul-dejun la pranz, caci era deja tarziu cand ne-am hotarat sa mancam. Cred ca daca eram singura rontaiam ceva sau mancam un fruct si mai stateam cateva ore fara mancare, insa leneveam in pat, mai citeam cate ceva sau socializam pe internet.
Am ales sa fac paste. Sosul pentru pastele arrabiata il cumparasem zilele trecute. Nu il mai folosisem pana atunci. De obicei prepar eu sosurile. Razvan nu se omoara cu pastele, deci a mai ramas o portie pentru mai tarziu.
Lorena si iubitul ei au venit sa bem cafeaua impreuna. Sunt entuziasmati ca scriu o carte, mai ales ca se regasesc printre randurile ei. Ma simt bine sa observ ca prietenii se bucura ca scriu o carte. Ma determina sa nu renunt. Poate ca multi vor cumpara cartea pentru ca se regasesc in ea.
De dimineata am vorbit cu Sebi. Mai mult era un monolog de-al meu. Abia mai tarziu s-a gandit sa comunice. Evident, tendinta era tot de a ne contrazice, insa i-am zis scurt ca nu am chef de cearta si ca fiecare are parerea lui. Mai nou observ ca este deranjat de faptul ca apar multi tipi in carte, asta implicit demonstreaza ca au fost si in viata mea. I-am spus ca fiecare barbat cu care am avut o experienta, de la care am invatat ceva, este special pentru mine. Acest fapt nu inseamna ca intensitatea interactiunilor cu ei a fost identica. Nu am avut relatii sexuale cu toti barbatii cu care am interactionat, dar de la fiecare am invatat cate ceva. "
