[...] Nu vedem niciodata mediul inconjurator ca o pictura (bidimensional), in schimb putem vedea picturi in trei dimensiuni. Fiecare dintre ochi percepe o imagine usor diferita, care surprinde anumite aspecte si lasa altele pe dinafara. Vederea 3D, vederea binoculara si stereoscopica inseamna unul si acelasi lucru - mai exact remarcabila abilitate a simtului vederii de a da o perceptie imediata a profunzimii, pe baza diferentei dintre imaginile furnizate de cei doi ochi. 

    Acelasi tip de perceptie mai poate fi obtinuta prin observarea separata, cu fiecare ochi, a imaginilor aceluiasi lucru, luate din unghiuri diferite. Perechea de imagini pe baza careia se construieste perceptia tridimensionala este numita stereograma iar de la descoperirea fenomenului, in anul 1840, si pana in zilele noastre aceasta a exercitat o fascinantie constanta atat asupra specialistilor, cat si a publicului larg, fiind concepute numeroase metode si dispozitive care sa permita observarea ei. (Doru Seliscan)