Ce face aceasta carte diferita fata de altele? Invatati cum sa recunoasteti si sa profitati de optiunile pe care altii le trec cu vederea. Timothy Ferriss nu vorbeste despre economii si nu face recomandari cu privire la acest subiect. Nu va va cere sa alegeti intre distractia de acum si banii de mai tarziu. Le puteti avea pe amandoua acum. Autorul pune in antiteza doua aspecte ("Noii Oameni Bogati" si "Intarziatii") si prezinta un set de reguli ca factori de diferentiere fundamentali care trebuie tinuti minte pe parcursul cartii de fata:

• Retragerea din campul muncii este o asigurare in cazul celui mai prost scenariu;

• Interesul si energia sunt ciclice;

• Mai putin nu inseamna lenevie;

• Momentul nu e niciodata potrivit;

• Cereti iertare, nu permisiune;

• Scoateti-va in evidenta punctele forte, nu va corectati slabiciunile;

• Lucrurile in exces devin opusul lor;

• Banii si atat nu sunt solutia;

• Venitul relativ este mai important decat venitul absolut;

• Stresul e rau, eustresul e bun.
 

 

"Esecul imputernicirii: Reguli si reajustari 

 

"Obiectivul este de a imputernici lucratorii, dandu-le toate informatiile in legatura cu ceea ce se intampla, pentru a putea face mult mai mult decat in trecut." - BILL GATES, cofondator Microsoft, cel mai bogat om din lume 

Esecul imputernicirii se refera la incapacitatea de a rezolva o sarcina de lucru fara a cere mai intai permisiunea si informatii. De obicei este vorba despre micromanagement, fie ca tu esti seful sau subalternul, ambele consumandu-ti timpul.

Pentru angajat, obiectivul este sa aiba acces total la informatiile necesare si cat se poate de multa independenta in luarea de decizii. Pentru antreprenor, obiectivul este sa acorde cat mai multe informatii si libertate de decizie angajatilor sau colaboratorilor.

Relatiile cu clientii sunt adesea exemplificarea perfecta a esecului imputernicirii, un exemplu personal din Brain QUICKEN aratand cat de serioase, dar in acelasi timp usor de rezolvat pot fi problemele.

In 2002, apelasem la externalizare pentru relatiile cu clientii, in privinta comenzilor si a returnarilor, dar ma ocupam de intrebarile legate de produse. Rezultatul? Primeam mai bine de 200 de e-mailuri pe zi, petrecandu-mi tot programul 9-17 raspunzand la ele, iar cantitatea crestea cu peste 10% pe saptamana! A trebui sa renunt la publicitate si sa limitez transporturile, caci relatiile cu clientii riscau sa devina ultimul cui din cosciugul meu. Nu era un model care sa poata fi extins. Tine minte acest cuvant, caci va fi important mai tarziu. Nu putea fi extins, pentru ca exista un "pasaj ingust" in privinta informatiilor si luarii de decizii: eu.

Argumentul decisiv? Majoritatea e-mailurilor ce aterizau in casuta mea postala nu erau legate de produse, ci erau cereri de la reprezentantii serviciului cu clientii care cereau permisiunea pentru diverse activitati: 

"Clientul pretinde ca nu a primit transportul. Ce ar trebui sa facem?”

"Un pachet al unui client este blocat la granita. Putem sa-l retrimitem la o adresa din SUA?"