headerdesktop  comgr21iun

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

headermobile herald30iun

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

Cupon -20% la ORICE iti doresti!

LIB20RACORITOR

la TOATE comenzile!

Comanda acum!
Close

40 de zile

De (autor): Chris Simion

0
(0 reviews)
40 de zile - Chris Simion
Rasfoieste

40 de zile

De (autor): Chris Simion

0
(0 reviews)

Acest titlu poarta semnatura autorului. Exemplarele cu autograf sunt disponibile in limita stocului.

Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru si o Floarea Soarelui. Intr-o zi, Zmeul i-a dat Florii un bat si o ata, ca un fel de undita, si i-a spus: „Ai incredere ca, atata timp cat stau langa tine, batul e prins de cer si nu se poate desprinde". Floarea Soarelui s-a agatat de funia batului, a urcat pe inima, a inchis ochii si a inceput sa se legene. Fiecare bataie a inimii tinea locul unei caramizi. Asa isi construiau lumea. Dupa cateva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greseala Cerul. S-a speriat atat de tare de fericire, incat a deschis ochii. Era singura. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cat sa cada din Cer, sa se izbeasca de pamant si intr-o secunda sa se faca tandari. Cand Zmeul s-a intors, a fost prea tarziu. Fiecare mangaiere pe care i-o broda pe suflet nastea o lacrima. Si fiecare lacrima facea sa creasca-n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactusi este povestea celor care au indemanarea sa (se) minta.

Un roman scris in 40 de zile, un joc al introspectiei si al (re)gasirii de sine. Recomandat persoanelor aflate in deruta existentiala, cu alergie la minciuna si cu tulburari de maturitate. Jocul incepe cu o singura pista: sufletul tau. In fiecare zi cobori in tine, in adanc. N-ai cum sa te ntorci, n-ai cum sa te opresti, ci doar sa mergi inainte. Ultima zi este rascrucea, momentul deciziei: „incotro?". Cele 40 de zile de reflectie si sinceritate iti dau raspunsul si la final nu mai ai nicio sansa de ezitare… simti exact pe unde s-o iei. 
Fragment din cartea "40 de zile" de Chris Simion:

"- S-a intarnplat asa... acum un timp, in intunericul dinspre 12 spre 13 decembrie, m-am trezit din somn. Era trecut de miezul noptii. Ceasul arata ora 2. Am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu si am vazut un mare gol. Langa mine, in pat, nu era nimeni. Eram singura. Zmeul Albastru disparuse... cu tot cu umbra. Lasase un bloc de gheata in locul lui. Peretii au fost zdrobiti si n-au fost in stare sa-i opreasca din alergat sufletul. L-am sunat. A raspuns. Gafaia. Mi-a spus ca e la cateva respiratii distanta si ca isi exerseaza aripile. M-a invitat sa-l insotesc. In noaptea aceea in care nu puteai sa respiri, am acceptat. Gerul iti lipea narile si ningea atat de puternic, incat ninsoarea se transforma in zeci de mantii de abur prin care treceai ca prin portile tainice. Am spus o rugaciune si am ajuns la intalnire. Zmeul Albastru nu era. Nimeni din tinut nu-l vazuse in noaptea aceea. L-am sunat cu fiecare bataie de inima, dar nu a mai raspuns. "Abonatul... nu poate fi contactat." L-am asteptat pana ce mi-a inghetat inima de tot, pana cand intunericul a fost imbrancit de lumina, dar in zadar. M-am gandit ca poate i s-a prins firul intr-un cablu electric. Apoi mi-a venit ideea ca poate, vrand sa zboare mai sus decat stia, a ajuns prada vantului si nu s-a mai putut opri. Sau poate ca vreun copil l-a sterpelit si l-a dus acasa fara voia lui. Mintea croseta tot felul de scenarii in timp ce inghetul imi cuprinsese tot corpul si nicio parte a fiintei mele nu mai raspandea viata. In timp ce muream... pe piele au inceput sa-mi creasca flori de cactus. In locul fiecarei lacrimi care imi picura pe corp imi crestea cate o floare. Trupul mi-a devenit cerul acestor plante tepoase. M-am transformat intr-o stanca ce se muta de colo-colo nebuna, despletita, cu mintile electrocutate, cu tuburi de oxigen in loc de nari si cu 40 de cactusi infloriti pe corp, infipti adanc, pana in inima sufletului. De-atunci pana acum au trecut milioane de batai de inima si fiecare, pe rand, mi-au aratat cat de departe sunt de adevar. Priveste.
- Flori de cactus. Apar din minciuna... atunci cand diavolul este lasat sa se culce in patul iubirii. Ispita nu are de ce sa faca vizite acolo unde sufletele schioapata. Diavolul saliveaza dupa ceea ce nu ii apartine, ia nenumarate forme, incearca diferite fatete, imprumuta tot felul de chipuri si masti, cu rabdare si tact... fisureaza usor-usor, iti marcheaza sufletul cu linii fine, subtiri, fara sa sesizezi, pentru ca atunci cand loveste cu coada sa loveasca o singura data si bine. Asa apare Floarea cactusului. Din necredinta si din slabiciune."
 
Citeste mai mult

AUTOGRAF

39.00Lei

Sau 3900 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In Stoc

Acest titlu poarta semnatura autorului. Exemplarele cu autograf sunt disponibile in limita stocului.

Descrierea produsului

Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru si o Floarea Soarelui. Intr-o zi, Zmeul i-a dat Florii un bat si o ata, ca un fel de undita, si i-a spus: „Ai incredere ca, atata timp cat stau langa tine, batul e prins de cer si nu se poate desprinde". Floarea Soarelui s-a agatat de funia batului, a urcat pe inima, a inchis ochii si a inceput sa se legene. Fiecare bataie a inimii tinea locul unei caramizi. Asa isi construiau lumea. Dupa cateva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greseala Cerul. S-a speriat atat de tare de fericire, incat a deschis ochii. Era singura. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cat sa cada din Cer, sa se izbeasca de pamant si intr-o secunda sa se faca tandari. Cand Zmeul s-a intors, a fost prea tarziu. Fiecare mangaiere pe care i-o broda pe suflet nastea o lacrima. Si fiecare lacrima facea sa creasca-n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactusi este povestea celor care au indemanarea sa (se) minta.

Un roman scris in 40 de zile, un joc al introspectiei si al (re)gasirii de sine. Recomandat persoanelor aflate in deruta existentiala, cu alergie la minciuna si cu tulburari de maturitate. Jocul incepe cu o singura pista: sufletul tau. In fiecare zi cobori in tine, in adanc. N-ai cum sa te ntorci, n-ai cum sa te opresti, ci doar sa mergi inainte. Ultima zi este rascrucea, momentul deciziei: „incotro?". Cele 40 de zile de reflectie si sinceritate iti dau raspunsul si la final nu mai ai nicio sansa de ezitare… simti exact pe unde s-o iei. 
Fragment din cartea "40 de zile" de Chris Simion:

"- S-a intarnplat asa... acum un timp, in intunericul dinspre 12 spre 13 decembrie, m-am trezit din somn. Era trecut de miezul noptii. Ceasul arata ora 2. Am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu si am vazut un mare gol. Langa mine, in pat, nu era nimeni. Eram singura. Zmeul Albastru disparuse... cu tot cu umbra. Lasase un bloc de gheata in locul lui. Peretii au fost zdrobiti si n-au fost in stare sa-i opreasca din alergat sufletul. L-am sunat. A raspuns. Gafaia. Mi-a spus ca e la cateva respiratii distanta si ca isi exerseaza aripile. M-a invitat sa-l insotesc. In noaptea aceea in care nu puteai sa respiri, am acceptat. Gerul iti lipea narile si ningea atat de puternic, incat ninsoarea se transforma in zeci de mantii de abur prin care treceai ca prin portile tainice. Am spus o rugaciune si am ajuns la intalnire. Zmeul Albastru nu era. Nimeni din tinut nu-l vazuse in noaptea aceea. L-am sunat cu fiecare bataie de inima, dar nu a mai raspuns. "Abonatul... nu poate fi contactat." L-am asteptat pana ce mi-a inghetat inima de tot, pana cand intunericul a fost imbrancit de lumina, dar in zadar. M-am gandit ca poate i s-a prins firul intr-un cablu electric. Apoi mi-a venit ideea ca poate, vrand sa zboare mai sus decat stia, a ajuns prada vantului si nu s-a mai putut opri. Sau poate ca vreun copil l-a sterpelit si l-a dus acasa fara voia lui. Mintea croseta tot felul de scenarii in timp ce inghetul imi cuprinsese tot corpul si nicio parte a fiintei mele nu mai raspandea viata. In timp ce muream... pe piele au inceput sa-mi creasca flori de cactus. In locul fiecarei lacrimi care imi picura pe corp imi crestea cate o floare. Trupul mi-a devenit cerul acestor plante tepoase. M-am transformat intr-o stanca ce se muta de colo-colo nebuna, despletita, cu mintile electrocutate, cu tuburi de oxigen in loc de nari si cu 40 de cactusi infloriti pe corp, infipti adanc, pana in inima sufletului. De-atunci pana acum au trecut milioane de batai de inima si fiecare, pe rand, mi-au aratat cat de departe sunt de adevar. Priveste.
- Flori de cactus. Apar din minciuna... atunci cand diavolul este lasat sa se culce in patul iubirii. Ispita nu are de ce sa faca vizite acolo unde sufletele schioapata. Diavolul saliveaza dupa ceea ce nu ii apartine, ia nenumarate forme, incearca diferite fatete, imprumuta tot felul de chipuri si masti, cu rabdare si tact... fisureaza usor-usor, iti marcheaza sufletul cu linii fine, subtiri, fara sa sesizezi, pentru ca atunci cand loveste cu coada sa loveasca o singura data si bine. Asa apare Floarea cactusului. Din necredinta si din slabiciune."
 
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one