Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
-
2+1 GRATIS
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

40 de zile - Chris Simion

2.5

37.05  Lei 39  Lei

sau 3705 de puncte. Detalii.

In Stoc

Cod: TRE978-606-719-290-2

An aparitie: 2015

Autor: Chris Simion

Categoria: Literatura contemporana

Editie: Necartonata

Editura: TREI

Format: 200 x 130 mm

Nr. pagini: 272



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 90 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru si o Floarea Soarelui. Intr-o zi, Zmeul i-a dat Florii un bat si o ata, ca un fel de undita, si i-a spus: „Ai incredere ca, atata timp cat stau langa tine, batul e prins de cer si nu se poate desprinde". Floarea Soarelui s-a agatat de funia batului, a urcat pe inima, a inchis ochii si a inceput sa se legene. Fiecare bataie a inimii tinea locul unei caramizi. Asa isi construiau lumea. Dupa cateva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greseala Cerul. S-a speriat atat de tare de fericire, incat a deschis ochii. Era singura. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cat sa cada din Cer, sa se izbeasca de pamant si intr-o secunda sa se faca tandari. Cand Zmeul s-a intors, a fost prea tarziu. Fiecare mangaiere pe care i-o broda pe suflet nastea o lacrima. Si fiecare lacrima facea sa creasca-n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactusi este povestea celor care au indemanarea sa (se) minta.


Un roman scris in 40 de zile, un joc al introspectiei si al (re)gasirii de sine. Recomandat persoanelor aflate in deruta existentiala, cu alergie la minciuna si cu tulburari de maturitate. Jocul incepe cu o singura pista: sufletul tau. In fiecare zi cobori in tine, in adanc. N-ai cum sa te ntorci, n-ai cum sa te opresti, ci doar sa mergi inainte. Ultima zi este rascrucea, momentul deciziei: „incotro?". Cele 40 de zile de reflectie si sinceritate iti dau raspunsul si la final nu mai ai nicio sansa de ezitare… simti exact pe unde s-o iei. 

Fragment din cartea "40 de zile" de Chris Simion:

"- S-a intarnplat asa... acum un timp, in intunericul dinspre 12 spre 13 decembrie, m-am trezit din somn. Era trecut de miezul noptii. Ceasul arata ora 2. Am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu si am vazut un mare gol. Langa mine, in pat, nu era nimeni. Eram singura. Zmeul Albastru disparuse... cu tot cu umbra. Lasase un bloc de gheata in locul lui. Peretii au fost zdrobiti si n-au fost in stare sa-i opreasca din alergat sufletul. L-am sunat. A raspuns. Gafaia. Mi-a spus ca e la cateva respiratii distanta si ca isi exerseaza aripile. M-a invitat sa-l insotesc. In noaptea aceea in care nu puteai sa respiri, am acceptat. Gerul iti lipea narile si ningea atat de puternic, incat ninsoarea se transforma in zeci de mantii de abur prin care treceai ca prin portile tainice. Am spus o rugaciune si am ajuns la intalnire. Zmeul Albastru nu era. Nimeni din tinut nu-l vazuse in noaptea aceea. L-am sunat cu fiecare bataie de inima, dar nu a mai raspuns. "Abonatul... nu poate fi contactat." L-am asteptat pana ce mi-a inghetat inima de tot, pana cand intunericul a fost imbrancit de lumina, dar in zadar. M-am gandit ca poate i s-a prins firul intr-un cablu electric. Apoi mi-a venit ideea ca poate, vrand sa zboare mai sus decat stia, a ajuns prada vantului si nu s-a mai putut opri. Sau poate ca vreun copil l-a sterpelit si l-a dus acasa fara voia lui. Mintea croseta tot felul de scenarii in timp ce inghetul imi cuprinsese tot corpul si nicio parte a fiintei mele nu mai raspandea viata. In timp ce muream... pe piele au inceput sa-mi creasca flori de cactus. In locul fiecarei lacrimi care imi picura pe corp imi crestea cate o floare. Trupul mi-a devenit cerul acestor plante tepoase. M-am transformat intr-o stanca ce se muta de colo-colo nebuna, despletita, cu mintile electrocutate, cu tuburi de oxigen in loc de nari si cu 40 de cactusi infloriti pe corp, infipti adanc, pana in inima sufletului. De-atunci pana acum au trecut milioane de batai de inima si fiecare, pe rand, mi-au aratat cat de departe sunt de adevar. Priveste.
- Flori de cactus. Apar din minciuna... atunci cand diavolul este lasat sa se culce in patul iubirii. Ispita nu are de ce sa faca vizite acolo unde sufletele schioapata. Diavolul saliveaza dupa ceea ce nu ii apartine, ia nenumarate forme, incearca diferite fatete, imprumuta tot felul de chipuri si masti, cu rabdare si tact... fisureaza usor-usor, iti marcheaza sufletul cu linii fine, subtiri, fara sa sesizezi, pentru ca atunci cand loveste cu coada sa loveasca o singura data si bine. Asa apare Floarea cactusului. Din necredinta si din slabiciune."
 

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 90 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

De acelasi autor

commentarii
Rating general al produsului
2.5 (2 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
Achizitie verificata

Review acordat in urma achizitiei facute de pe Libris.ro

Am citit cartea, din punctul meu de vedere este o carte reusita, o carte care te invata multe lucruri....care iti da o lectie de viata. Mi-a placut foarte mult si m-am regasit printre randuri. Recitesc pasaje din carte atunci cand nu ma simt impacata, cand ma simt jos, la pamant, doborata de rautatea altora. Felicitari scriitoarei! Doar cine a trait macar o parte din "povestea" din carte poate sa inteleaga ! Merita citita, cu siguranta!

Herea Camelia 03/19/2015
Achizitie verificata

Review acordat in urma achizitiei facute de pe Libris.ro

Fiecare pagină iți dă de gândit. ... oare, uneori greșim dăruind totul celeilalte persoane? E ceea ce alegem sa trăim "Multi vad in verigheta o bucata de metal care ocupa un loc pe deget, pastreaza sapunul la spalatul pe maini sau lasa urme cand se pune bronzul. E ceea ce alegem sa vedem. E ceea ce alegem sa traim. Ochii de carne percep atat. Am optiunea sa vad in verigheta cum sufletul meu a devenit unul si acelasi cu sufletul celuilalt . Si nu sta pe degetul de carne. Sta pe degetul Tau. Cand iti pui verigheta celuilalt, ii primesti in grija sufletul. "

Simona66 08/31/2020
In urma cu aproximativ o luna am aflat de turneul de 40 de zile al lui Chris Simion, turneu in care autoarea avea sa isi lanseze cartea intitulata chiar 40 de zile. Pentru ca autoarea avea sa vina si in Constanta pentru lansarea cartii, nu am mai stat pe ganduri, fapt pentru care mi-am comandat cartea si la scurt timp m-am apucat sa o citesc. In momentul cand ajunsesem la Carturesti pentru lansarea de carte am fost destul de entuziasmata nu doar pentru faptul ca aveam sa particip la prima mea lansare de carte sau pentru faptul ca aveam sa ma intalnesc cu autoarea si sa obtin autograful ei, dar si pentru faptul ca era ceva nou in aer, un sentiment pe care nu il mai intalnisem. Aveam sa descopar o autoare si alti cititori asemenea mie care probabil nu stiau foarte multe despre 40 de zile (desigur, cu exceptia primeia mentionate).In momentul cand am ajuns la lansare citisem aproape jumatate din carte si pot spune ca eram foarte multumita de tot ceea ce citisem. Lecturarea cartii a fost placuta si paginile zburau una dupa alta, facandu-ma curioasa despre subiect.Cartea este scrisa intr-un mod interesant, incepand cu o scurta parte in care suntem instiintati de calatoria unei femei catre o manastire. Din cate am dedus, lectura este una care se adreseaza descoperirii de sine in momentele mai grele ale vietii, punand in centru o poveste de dragoste (intre Floarea Soarelui si Zmeul Albastru) care se transforma din adevar in minciuna, in minciuni.Mi-a placut structura cartii. Organizata in capitole scurte, avand la inceput niste cuvinte care de multe ori te pun pe ganduri iar mai apoi doua adresari directe (catre Zmeul Albastru si catre Dumnezeu), aceasta este completata si de imagini in care se regasesc chiar insemnarile autoarei pentru fiecare dintre cele 40 de zile.Recomand cartea tuturor care vor sa se descopere si sa aiba cateva momente de reculegere. O puteti citi cu lacomie in cateva zile sau chiar intr-una singura sau puteti savura cate un capitol timp de 40 de zile, sa simtiti poate chiar o crestere a sufletului pentru fiecare informatie care vi se cuibaAutoarea Chris Simion a fost foarte amabila si, dupa ce ne-a vorbit si ne-a raspuns la intrebari a organizat sesiunea de autografe unde, dupa cate puteti vedea, am obtinut si eu un autograf personalizat dar si un semn de carte si chiar o bucata din funia care se regaseste in povestea cartii. :-)Citate:

Lau34 08/26/2020
Daca in Ce ne spunem cand nu ne vorbim am fost prinsi intr-o poveste de dragoste contrastanta, lasandu-ne dusi de val de legatura profunda si molipsitoare dintre floarea_soarelui si zmeul_albastru, 40 de zile ne aduce fata-n fata cu o alta etapa existentiala prin care trec personajele noastre, o etapa in care ne vom regasi cu totii sau, cel putin, vom trece prin ea la un moment dat.Avem de-a face cu o floarea_soarelui oarecum diferita de cea care era odata, aceasta ajungand sa nu se mai recunoasca in propria persoana. Sufletul ii este ingreunat si macinat de o durere acuta, aproape palpabila, care o devoreaza lent si necrutator, o durere pricinuita de asa-zisul ei suflet-insula care o paraseste fara absolut niciun cuvant la adresa ei.Golul imens pe care acesta i l-a lasat in piept, smulgandu-i bucati de suflet cu o nepasare crunta, rece, o copleseste total si irevocabil, iar ea simte ca nu-si mai (re)gaseste locul in basmul pe care si l-au construit si insusit impreuna cu atata dragoste si entuziasm la inceput de drum. Acum, basmul si visele s-au spulberat pentru floarea_soarelui, acestea lasand-o trista, nostalgica si indurerata, cu o viata presarata in minciuni si neputinta. Cu o viata presarata in...cactusi. Asa ca, nemaisuportand sa-si planga de mila si sa se tot framante in asteptarea lui, personajul nostru feminin pleaca in cautarea eliberarii, a regasirii de sine, dorind sa se curete de murdaria infecta din interiorul sau, sa marturiseasca sincer, fara ascunzisuri, tot ceea ce o impresoara si n-o mai lasa sa traiasca cu adevarat. Ajunsa la o manastire, dupa un drum lung, obositor, dar foarte prielnic pentru viitorul ei, aceasta are parte de o discutie lejera, semnificativa cu parintele, ajungand sa-si raspunda singura la unele intrebari ce-i impovarau sufletul si mintea. In urma acesteia, i se propune ca timp de 40 de zile sa ia un fel de pauza ce consta in rugaciuni si post, in care sa se regaseasca si sa reflecteze asupra a ceea ce simte si a ceea ce o inconjoara, in care sa invete cum sa-si scoata cactusii din ea, in care...sa porneasca intr-o calatorie sincera cu ea insasi.Totusi, de ce

nu-mi place deloc stilul in care este scrisa cartea. abundenta de epitete si metafore nu este specifica literaturii de tip "jurnal", exagerari lingvistice alternate cu pasaje monotone. nu recomand aceasta carte, este plictisitoare. am vazut comentarii similare si de la cartea anterioara (ce ne spunem cand nu ne vorbim). autoarea ar trebui sa incerce un stil mai simplu si curat, specific literaturii de tip jurnal..

sus
Feedback Wishlist
// // //