Intitulate, sfios, ca fiind "ciudate", poeziile din acest volum sunt exercitii de sinceritate intr-o lume obsedata de farduri si masti, de oameni preocupati de "rafistolarea" personalitatii pentru a parea mai grozavi sau pentru a ramane "perfecti" in amintirea posteritatii.

Cu o detasare de ecleziast tanar, autorul, trece prin amintiririle, gandurile si sentimentele proprii, mirandu-se, parca, de "apartenenta" lor la viata lui. Sau de participarea lui in "viata" lor din... viata lui, ca sa parafrazam un vers crescand circular: "...m-am visat in vis cum ma visam".

Naivitatea si puritatea acestor randuri apartin unui om maturizat prin forta... imprejurarilor, dar care face eforturi de a ramane in „vesnicia" copilariei, unde niciun vis nu e prea mare, nici un ideal nu e prea departe si nicio iubire nu rarnane neimpartasita.

Uneori jongleaza cu realitati prinse, expozitiv, in pionezele cuvintelor, alteori se lasa „diluat" de sensuri, ca-ntr-o chenoza, ramane pitit, gata sa iasa, ca dintr-un ascunzis, sa dea socoteala ecourilor provocate la duel, la margini de lumi, sa surprinda "Simfonia naturii". Reuseste sa „domesticeasca" unele cuvinte, se spovedeste in fata lor si a gandurilor pe care le-a... "crescut [ca] intr-un acvariu". Iar pe cititor, ii transforma empatic, in martor...