Doina Rusti
Doina Rusti
Cum ai ajuns aici? Câte ceva despre parcursul tău profesional
În 2004 am început să public romane. Uitându-mă în urmă, văd un drum pavat cu foi de carte, iar sub stratul gros, de cerneală tipografică, se află dorințele mele, unele dintre ele, răstignite, altele, dimpotrivă, înaintând cu insolență, pe acele alei oculte ale visului meu secret.
Dacă te-ar ruga cineva să-ți faci un autoportret, ce i-ai spune despre tine?
Pe scurt, sunt o casă-deschisă, în care celor prudenți le este teamă să intre, dar care se află pe hărțile aventurierilor.
Dintre bucuriile lumii, cel mai mult îmi place să povestesc, iar uneori faptele epice au intersectat alte eposuri, ale unor oameni înrudiți cu mine. Și când spun asta nu mă refer la afinități capitale. Există conexiuni firave, cum ar fi că ne cumpărăm ochelari de la aceeași firmă, dar suficiente pentru orice om care își face loc printre oameni. Așa se face că am ajuns cu timpul o construcție cu multe ascunzișuri, cu pereți mișcători și cufere tainice, o casă cu nenumărate camere și tavane înșelătoare. Dar cu toate ușile deschise. Și să nu credeți că e un lucru ușor. Mi-au trebuit câteva decenii până am reușit să le deschid pe toate.
---------------------
Ce cărți ai recomanda?
Urăsc înșiruirile. Mai ales acele liste sprijinite pe interese, prietenii, simple obligații sau schimburi frățești de complimente. Ultima carte citită este 2666, romanul lui Roberto Bolaño. Este un conglomerat narativ, în pasta căruia se află dizolvate pagini din marile romane ale lumii. Pe măsură ce-o citești îți pui întrebarea, mai înâi cu plictiseală, apoi în mod acut, unde dracu’ vrea s-ajungă? Dar cu toate acestea, n-o lași din mână, pentru că între paginile ei se află acea febră pe care o cunosc doar cititorii învechiți. Fiecare episod pare încheiat, când de fapt în interiorul lui se deschid intrări secrete spre inima romanului, imposibil de localizat, de bănuit măcar. Nu este o poveste narcotică ori scânteietoare, ci un mister de a cărui realitate devii conștient abia după ce-ai sfârșit romanul. Căci la ultima pagină, începe nebunia căutării prin poveste, re-lectura paginilor din prima parte, încercând să afli unde este marele romancier înghițit de un ținut sângeros, când de fapt ai avut în fiecare clipă sub ochi spectacolul insuportabil al literaturii care moare. Cui recomand 2666? Celor care cred într-o nouă literatură, însetaților de avangardă, dezamăgiților. Și celor cărora le-a plăcut Omulețul roșu. :)
În 2004 am început să public romane. Uitându-mă în urmă, văd un drum pavat cu foi de carte, iar sub stratul gros, de cerneală tipografică, se află dorințele mele, unele dintre ele, răstignite, altele, dimpotrivă, înaintând cu insolență, pe acele alei oculte ale visului meu secret.
Dacă te-ar ruga cineva să-ți faci un autoportret, ce i-ai spune despre tine?
Pe scurt, sunt o casă-deschisă, în care celor prudenți le este teamă să intre, dar care se află pe hărțile aventurierilor.
Dintre bucuriile lumii, cel mai mult îmi place să povestesc, iar uneori faptele epice au intersectat alte eposuri, ale unor oameni înrudiți cu mine. Și când spun asta nu mă refer la afinități capitale. Există conexiuni firave, cum ar fi că ne cumpărăm ochelari de la aceeași firmă, dar suficiente pentru orice om care își face loc printre oameni. Așa se face că am ajuns cu timpul o construcție cu multe ascunzișuri, cu pereți mișcători și cufere tainice, o casă cu nenumărate camere și tavane înșelătoare. Dar cu toate ușile deschise. Și să nu credeți că e un lucru ușor. Mi-au trebuit câteva decenii până am reușit să le deschid pe toate.
---------------------
Ce cărți ai recomanda?
Urăsc înșiruirile. Mai ales acele liste sprijinite pe interese, prietenii, simple obligații sau schimburi frățești de complimente. Ultima carte citită este 2666, romanul lui Roberto Bolaño. Este un conglomerat narativ, în pasta căruia se află dizolvate pagini din marile romane ale lumii. Pe măsură ce-o citești îți pui întrebarea, mai înâi cu plictiseală, apoi în mod acut, unde dracu’ vrea s-ajungă? Dar cu toate acestea, n-o lași din mână, pentru că între paginile ei se află acea febră pe care o cunosc doar cititorii învechiți. Fiecare episod pare încheiat, când de fapt în interiorul lui se deschid intrări secrete spre inima romanului, imposibil de localizat, de bănuit măcar. Nu este o poveste narcotică ori scânteietoare, ci un mister de a cărui realitate devii conștient abia după ce-ai sfârșit romanul. Căci la ultima pagină, începe nebunia căutării prin poveste, re-lectura paginilor din prima parte, încercând să afli unde este marele romancier înghițit de un ținut sângeros, când de fapt ai avut în fiecare clipă sub ochi spectacolul insuportabil al literaturii care moare. Cui recomand 2666? Celor care cred într-o nouă literatură, însetaților de avangardă, dezamăgiților. Și celor cărora le-a plăcut Omulețul roșu. :)
.00Lei
.00Lei
Primești 0 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Cum ai ajuns aici? Câte ceva despre parcursul tău profesional
În 2004 am început să public romane. Uitându-mă în urmă, văd un drum pavat cu foi de carte, iar sub stratul gros, de cerneală tipografică, se află dorințele mele, unele dintre ele, răstignite, altele, dimpotrivă, înaintând cu insolență, pe acele alei oculte ale visului meu secret.
Dacă te-ar ruga cineva să-ți faci un autoportret, ce i-ai spune despre tine?
Pe scurt, sunt o casă-deschisă, în care celor prudenți le este teamă să intre, dar care se află pe hărțile aventurierilor.
Dintre bucuriile lumii, cel mai mult îmi place să povestesc, iar uneori faptele epice au intersectat alte eposuri, ale unor oameni înrudiți cu mine. Și când spun asta nu mă refer la afinități capitale. Există conexiuni firave, cum ar fi că ne cumpărăm ochelari de la aceeași firmă, dar suficiente pentru orice om care își face loc printre oameni. Așa se face că am ajuns cu timpul o construcție cu multe ascunzișuri, cu pereți mișcători și cufere tainice, o casă cu nenumărate camere și tavane înșelătoare. Dar cu toate ușile deschise. Și să nu credeți că e un lucru ușor. Mi-au trebuit câteva decenii până am reușit să le deschid pe toate.
---------------------
Ce cărți ai recomanda?
Urăsc înșiruirile. Mai ales acele liste sprijinite pe interese, prietenii, simple obligații sau schimburi frățești de complimente. Ultima carte citită este 2666, romanul lui Roberto Bolaño. Este un conglomerat narativ, în pasta căruia se află dizolvate pagini din marile romane ale lumii. Pe măsură ce-o citești îți pui întrebarea, mai înâi cu plictiseală, apoi în mod acut, unde dracu’ vrea s-ajungă? Dar cu toate acestea, n-o lași din mână, pentru că între paginile ei se află acea febră pe care o cunosc doar cititorii învechiți. Fiecare episod pare încheiat, când de fapt în interiorul lui se deschid intrări secrete spre inima romanului, imposibil de localizat, de bănuit măcar. Nu este o poveste narcotică ori scânteietoare, ci un mister de a cărui realitate devii conștient abia după ce-ai sfârșit romanul. Căci la ultima pagină, începe nebunia căutării prin poveste, re-lectura paginilor din prima parte, încercând să afli unde este marele romancier înghițit de un ținut sângeros, când de fapt ai avut în fiecare clipă sub ochi spectacolul insuportabil al literaturii care moare. Cui recomand 2666? Celor care cred într-o nouă literatură, însetaților de avangardă, dezamăgiților. Și celor cărora le-a plăcut Omulețul roșu. :)
În 2004 am început să public romane. Uitându-mă în urmă, văd un drum pavat cu foi de carte, iar sub stratul gros, de cerneală tipografică, se află dorințele mele, unele dintre ele, răstignite, altele, dimpotrivă, înaintând cu insolență, pe acele alei oculte ale visului meu secret.
Dacă te-ar ruga cineva să-ți faci un autoportret, ce i-ai spune despre tine?
Pe scurt, sunt o casă-deschisă, în care celor prudenți le este teamă să intre, dar care se află pe hărțile aventurierilor.
Dintre bucuriile lumii, cel mai mult îmi place să povestesc, iar uneori faptele epice au intersectat alte eposuri, ale unor oameni înrudiți cu mine. Și când spun asta nu mă refer la afinități capitale. Există conexiuni firave, cum ar fi că ne cumpărăm ochelari de la aceeași firmă, dar suficiente pentru orice om care își face loc printre oameni. Așa se face că am ajuns cu timpul o construcție cu multe ascunzișuri, cu pereți mișcători și cufere tainice, o casă cu nenumărate camere și tavane înșelătoare. Dar cu toate ușile deschise. Și să nu credeți că e un lucru ușor. Mi-au trebuit câteva decenii până am reușit să le deschid pe toate.
---------------------
Ce cărți ai recomanda?
Urăsc înșiruirile. Mai ales acele liste sprijinite pe interese, prietenii, simple obligații sau schimburi frățești de complimente. Ultima carte citită este 2666, romanul lui Roberto Bolaño. Este un conglomerat narativ, în pasta căruia se află dizolvate pagini din marile romane ale lumii. Pe măsură ce-o citești îți pui întrebarea, mai înâi cu plictiseală, apoi în mod acut, unde dracu’ vrea s-ajungă? Dar cu toate acestea, n-o lași din mână, pentru că între paginile ei se află acea febră pe care o cunosc doar cititorii învechiți. Fiecare episod pare încheiat, când de fapt în interiorul lui se deschid intrări secrete spre inima romanului, imposibil de localizat, de bănuit măcar. Nu este o poveste narcotică ori scânteietoare, ci un mister de a cărui realitate devii conștient abia după ce-ai sfârșit romanul. Căci la ultima pagină, începe nebunia căutării prin poveste, re-lectura paginilor din prima parte, încercând să afli unde este marele romancier înghițit de un ținut sângeros, când de fapt ai avut în fiecare clipă sub ochi spectacolul insuportabil al literaturii care moare. Cui recomand 2666? Celor care cred într-o nouă literatură, însetaților de avangardă, dezamăgiților. Și celor cărora le-a plăcut Omulețul roșu. :)
Detaliile produsului
- Categoria: Oameni Si Carti
- Cod: OC0015
