Barabas a intrebat de ce a fost el cel preferat de multime pentru a fi iertat in locul Fiului lui Dumnezeu. 
Pot oamenii sa-L judece si sa-L condamne pe Cel vesnic viu?
Este o intrebare care framanta mintea omeneasca de mai bine de doua mii de ani.
Barabas, criminalul salvat de la executie prin vointa multimii, L-a vazut rastignit pe Isus si apoi L-a vazut inviat. in sufletul lui ravasit a inteles si a primit Lumina.
Fragment din cartea "Barabas" de Marie Corelli

"Urma o pauza scurta. Linistea solemna, care insotise clipa mortii, se latise si peste multimea nemiloasa. Apoi incepura unii sa plece, altii sa vorbeasca si tacerea se prefacu intr-o larma zgomotoasa. Oamenii se imprastiau in graba dorind sa ajunga in oras pana nu se intuneca iarasi. Unora le era mila de femeile care nu se miscau din locul lor, totusi nimeni nu se apropia de ele sa le mangaie. Barabas, nefiind in stare sa mai priveasca la agonia divinului martir, plecase in nestire, mai devreme, si acum se oprise la o parte cu ochii plecati si tremurand de revolta si oboseala. Se parea ca oamenii il uitasera, treceau pe langa el vorbind tare; unii chiar radeau veseli. Inspaimantatoarele impresii ale acestei zile li se stergeau acum din minte.
Crucile intunecate se confundau acum cu cerul intunecat; calaii luara corpul lui Hanan in care scanteia vietii tot nu se stinsese.
Uitandu-se in dreapta si in stanga, Barabas nu putu gasi nici o figura cunoscuta: Arhiereii Caiafa si Anna disparusera pe undeva, nici o urma a Iuditei Iscariot, si nicaieri nu se vedea strania figura darza a noului sau prieten, ciudatul Melchior.
Singura fata pe care el o recunoscu fu a centurionului Petroniu, care tot mai statea la postul sau de sub crucea Nazarineanului, parea absorbit de un gand tulburator, nehotarat. Barabas pasi spre el si vazu ca fata lui si barba lui in dezordine erau ude de lacrimi. "