Familia Sierrei traieste din cultivarea pomilor de Craciun undeva, in Oregon. In fiecare an insa, se muta cu totii in California pentru a-si vinde brazii. Asa ca Sierra traieste, practic, in doua lumi, unde are doua vieti diferite. Si in oricare din ele ii este, inevitabil, dor de cealalta. Pana de acest Craciun, cand Sierra face cunostinta cu Caleb. Reputatia lui Caleb nu e aceea a unui baiat model: cu ani in urma a facut o greseala ingrozitoare pe care o tot ispaseste de atunci. Sierra poate trece insa peste trecutul lui si se hotaraste sa il ajute pentru a-si dobandi iertarea. Dar, atunci cand se trezesc inconjurati de neinţelegere, dezaprobare si suspiciuni, Caleb si Sierra incep sa se intrebe daca, intr‑adevar, asa cum se spune, dragostea chiar iti este de ajuns pentru a depasi orice obstacol…

 

    “A doua zi dimineata, cineva bate la usa rulotei noastre. Deschid chiar cand Caleb se pregateste sa mai bata o data; cu cealalta mana imi intinde un pahar de cafea cu capac. E un gest delicat din partea unui tip cu ochi atat de tristi si cu parul nepieptanat.

    In loc sa ma salute, spune:

    - Am fost ingrozitor.

    Cobor pentru a fi la acelasi nivel cu el si accept cafeaua.

    - Ba n-ai fost ingrozitor. Poate putin cam necioplit cu Abby si cu mama ta...

    - Stiu, raspunde el. Si cand am ajuns acasa, am avut o discutie lunga cu Abby. Ea este mai impacata cu totul decat mine. Am vorbit despre mama si despre cum am putea sa facem sa-i fie si ei mai usor.

    Iau o prima inghititura din cafeaua moca cu menta. El apropie de mine.

    - Dupa ce am terminat de vorbit cu ea, am ramas treaz tot restul noptii si m-am gandit. Problema mea nu mai are legatura cu rezolvarea lucrurilor dintre mine si Abby sau dintrie mine si mama. 

    - E vorba de tine, ii spun.

    - N-am putut sa dorm deloc azi-noapte gandindu-ma la asta, imi confirma el.

    - Judecand dupa cum arata parul tau, te cred, ii spun.

    - Macar camasa mi-am schimbat-o.

    Il privesc din cap pana in picioare. Jeansii sunt sifonati, dar camasa maro cu maneci lungi e in regula, din punctul meu de vedere.

    - Nu pot sa-mi iau liber toata dimineata, ii comunic, insa pot sa merg cu tine la biserica?

    Biserica lui nu e departe, dar strada urca usor pana acolo. Apasarea ramasa din seara trecuta se risipeste cu fiecare cot al drumului. Ne tinem de mana tot timpul pentru a fi aproape unul de altul in timp ce vorbim. Deseori, el isi trece degetul mare peste al meu, si la fel fac si eu."