Cat nu ne inselam gandindu-ne ca linistea constituie neaparat desertul, vidul, absenta oricarei activitati, a oricarei creatii, intr-un cuvant, neantul! In realitate, exista liniste si liniste, si intr-o maniera generala putem afirma ca exista doua categorii: cea a mortii si cea a vietii superioare. Despre linistea vietii superioare vorbim aici si pe ea trebuie sa o intelegem. Aceasta liniste nu este o inertie, ci o lucrare intensa ce se implineste in mijlocul unei armonii perfecte. Ea nu este nici vid, nici absenta, ci o implinire comparabila cu aceea simtita de fiintele unite de o mare iubire si care traiesc ceva atat de profund ce nu poate fi exprimat nici prin gesturi, nici prin cuvinte. Linistea este o calitate a vietii interioare.