Adrian Vornicu, fiu de preot si fost seminarist, pune la indoiala existenta lui Dumnezeu. Pictor fiind, se considera un demiurg, ridicandu-si creatia artistica la nivelul celei divine. Intra in scena Demian, un alter-ego demonic, menit sa-i atate necredinta. Pictorul cauta raspunsuri la dilemele sale mistice, stand de vorba cu detinutii din inchisoarea Doftana. Episoadele succesive de ''iluminare'' par rataciri ale unei minti pe cale de a innebuni. Intamplarile se succed halucinant, intr-o (supra)realitate grotesc-absurda. Adrian este tot mai aproape de gestul final de eliberare a constiintei, intocmai ca in Crima si pedeapsa.