Situata sub zodia lui Narcis, lucrarea de fata mizeaza pe impletirea sugestiilor oferite de teoria literaturii cu cele venite din sfera istoriei literare. Drept consecinta, ea contine doua sectiuni distincte, inegale ca intindere. Prima parte circumscrie poetica jurnalului intim prin trecerea in revista a mai multor lucrari de referinta apartinand domeniului cercetat. Odata fixate principalele coordonate teoretice ale diarismului, partea a doua a investigatiei - mult mai ampla - reconstituie metamorfozele autofictiunii in literatura romana. Pe parcursul mai multor sute de pagini au fost comentate principalele ipostaze pe care le-a cunoscut jurnalul intim romanesc de-a lungul timpului, de la Titu Maiorescu si Bogdan Petriceicu Hasdeu, pana la Mircea Cartarescu si Radu Vancu. Operele au fost analizate in ordine cronologica, o cronologie a inceperii redactarii insemnarilor si nu a datei publicarii lor. In cazul egofictiunilor ce strabat mai multe etape istorice distincte, s-a tinut cont de perioada reprezentativa reflectata de catre autori. Fara sa aspire la exhaustivitate, dar abordand lucrarile de referintadin domeniul cercetat, studiul de fata constituie o ampla panorama a diarismului romanesc. O veritabila istorie a acestuia.