Reunim in acest volum textele lui Amzar de morfologie culturala, care  argumen-teaza si continua o polemica ce dureaza in cultura romaneasca de  peste un secol, privitor la datele identitatii noastre spirituale si la  ponderea influentelor straine asupra formarii spiritului national,  careia ganditori importanti, de la Radulescu-Motru, Lucian Blaga si Nae  Ionescu si pana la Mircea Vulcanescu si Constantin Noica i-au adus  determinante importante, dar care nu s-a sfarsit nici astazi. Prin aceste preocupari ale sale, ce acopera mai bine de 5 decenii  (primul text: 1929; ultimul: 1983), Amzar se alatura ganditorilor  interbelici care au reflectat pe marginea si au stabilit un profil  distinct al spiritului/sufletului romanesc, de pe o pozitie teoretica  substantialist-esentialista, aflata in descendenta romantismului german,  care considera Volksgeist-ul drept „nucleu spiritual de esente  generice”, de ordin supraindividual, la care se raporteaza si de la care  se revendica fiecare ins al respectivei comunitati. De pe pozitii disciplinar-teoretice diferite (socio-psihologica la  Radulescu-Motru; filozofico-religioasa la Nae Ionescu si Mircea  Vulcanescu; filozofico-istorico-lingvistica la Constantin Noica),  ganditorii acestia au adus astfel o contributie esentiala la  constituirea culturii romanesti moderne in acord cu propriul ei suflet.  Este adevarat ca, intre timp, spiritul "critic" dizolvant si  supranational a criticat pana la anulare si a "demis" perspectiva  substantialist-esentialista, in numele ideologiilor egalitariste, pe  motiv ca nu pot fi atribuite tuturor membrilor unei comunitati o serie  de trasaturi psiho-mentale specifice; si incercand sa arunce astfel la  cosul istoriei sute de ani de reflectie. - Dora Mezdrea