Paisprezece romane si tot atatea otravuri. Doar pentru ca e fictiune nu inseamna ca totul este o inventie. A de la Arsenic. Otravurile Agathei Christie analizeaza modul in care stiinta intervine in opera Agathei Christie. Scris de Kathryn Harkup, chimist si o impatimita a romanelor scriitoarei britanice, volumul prezinta o analiza bine documentata a otravurilor folosite de Agatha Christie in paisprezece dintre celebrele sale romane politiste.

 

    “Pe langa utilizarile in cazul otravirii cu atropina si cu gaz sarin, ezerina a fost sugerata ca tratament pentru tetanos si ca antidot pentru otravirea cu stricnina si curara. Cel mai bun tratament a fost cel in care s-au folosit curara si medicamentele derivate din aceasta. Curara este o otrava pentru sageti provenita din plante, pe care farmacistul Agathei Christie, domnul P, o purta mereu in buzunar (vezi capitolul introductiv) si, alaturi de compusii asociati, a fost folosita in multe feluri in medicina. Acesti compusi provoaca relaxarea muschilor, blocand receptorii de acetilcolina, ceea ce este deseori folositor in timpul operatiilor.

    Asemanarea dintre otravirea cu curara si o boala ereditara, miastenia gravis, a facut-o pe Mary Broadfoot Walker (1888-1974) sa testeze ezerina pe unul dintre pacientii sai. Miastenia gravis produce slabirea fluctuanta a muschilor, devenind mai slabi in timpul unei activitati intense, dar imbunatatindu-se dupa o perioada de odihna. Simptomele pot aparea brusc si sunt intermitente. Muschii care controleaza miscarea ochilor, expresiile faciale, mestecatul si inghititul sunt de obicei cel mai grav afectati, insa miscarea membrelor si a muschilor care controleaza respiratia pot suferi perioade lungi de slabire. Cand Walker a facut experimentele, in 1934, cauza miasteniei nu era cunoscuta, insa o teorie sustinea ca pacientii nu produceau destula acetilcolina pentru a actiona asupra receptorilor din muschi. Injectiile cu ezerina au produs o imbunatatire dramatica, desi temporara, pentru doi pacienti, indicand faptul ca, desi cei doi produceau acetilcolina, aceasta nu reusea sa actioneze asupra muschilor. Cercetarile ulterioare au aratat ca pacientii cu miastenia gravis produc anticorpi care circula in organism si blocheaza receptorii de acetilcolina. Astazi, boala este tratata printr-o combinatie de medicamente imunosupresoare si anticolinesteraze (cum ar fi neostigmina), care previn descompunerea acetilcolinei si ii permit acesteia sa actioneze asupra receptorilor o perioada mai lunga de timp."