O carte de capatai pentru orice psiholog-psihoterapeut aspirant, mai ales pentru cei interesati de zona umanista dar nu numai... Recomand cu drag !

O carte pentru suflet și aprofundare. Recomand cu drag.

A deveni o persoană este cartea ce nu trebuie să lipsească dintr-un cabinet de psihoterapie.

Dacă cauți o carte care să te ajute să înțelegi mai profund ființa umană, relațiile interpersonale sau chiar propria evoluție, *A deveni o persoana* de Carl Rogers ar putea fi exact ce ai nevoie. Această lucrare clasică în psihologia umanistă te va ghida printr-o perspectivă inovatoare asupra dezvoltării personale, bazată pe idei precum acceptarea necondiționată, empatia și autenticitatea. Rogers, unul dintre cei mai influenți terapeuți ai secolului XX, îți arată cum poți deveni o „persoană care funcționează la maxim”, eliberându-te de rigiditățile sociale și descoperind un sens mai profund al identității tale.

Dacă ești terapeut, consilier sau student în psihologie, vei găsi aici fundamentele terapiei centrate pe persoana, o abordare care a revoluționat domeniul. Dar chiar dacă nu lucrezi în acest domeniu, cartea îți oferă instrumente valoroase pentru relații mai sincere, comunicare mai bună și o înțelegere mai profundă a celor din jur. Unii pot considera unele pasaje puțin teoretice sau repetitive (scrisă în anii '60, are unele formulări care pot părea învechite), dar mesajul său rămâne surprinzător de actual ca un fundament real pentru abordarile mai noi din psihologie si psihoterapie.

Dacă ești obișnuit cu psihologia lui Freud sau Skinner, vei observa o schimbare radicală de perspectivă: Rogers crede în bunătatea fundamentală a omului și în capacitatea noastră de a ne direcționa propria creștere. E o lectură care te poate inspira să fii mai prezent în viața ta, mai deschis la schimbare și mai încrezător în propria experiență. Recomand cartea cu căldură oricui dorește să exploreze psihologia autenticității și să descopere cum să trăiască o viață mai plină de înțeles.

„A deveni o persoană” de Carl Rogers este o carte care mi-a schimbat profund perspectiva asupra dezvoltării personale și relațiilor umane. Rogers scrie cu o sinceritate dezarmantă despre autenticitate, acceptare și empatie, nu doar ca principii terapeutice, ci ca moduri de a trăi mai autentic. Fie că ești terapeut, student la psihologie sau pur și simplu în căutarea unui sens mai profund în viață, această carte te va inspira să te explorezi și să îți îmbrățișezi vulnerabilitatea. O recomand cu toată încrederea celor care vor să descopere ce înseamnă cu adevărat să devii o persoană.

O carte foarte importanta pentru munca din cabinet a psihoterapeutilor, indiferent de metoda. Multe concepte aparent simple (prezenta, empatie, autenticitate) sunt explicate aici pe indelete, si brusc nu mai par atat de simple; prind tot mai multe nuante.

Este o carte de căpătâi pentru orice psihoterapeut și foarte folositoare pentru oricine vrea să se înțeleagă mai bine și să cunoască mai mult despre empatie, autenticitate, acceptare și relații. Carl Rogers, un pionier al psihologiei umane, subliniază importanța de a lăsa elementele vieții să își găsească propria ordine. El ne încurajează să renunțăm la controlul excesiv și să ascultăm ceea ce experiențele noastre ne spun, deoarece adevărata descoperire de sine vine din acceptarea naturală a celor mai profunde aspecte ale existenței noastre. Este o lectură captivantă care ne invită să explorăm adâncurile empatiei și autenticii.

“Ştii, pare că toată energia investită pentru a păstra laolaltă tiparul cel arbitrar a fost inutilă - o irosire. Îți spui că trebuie să creezi tu însuți tiparul, dar sunt atât de multe elemente și e atât de greu să vezi care e locul fiecăruia! Uneori le pui unde nu trebuie și, cu cât ai mai multe elemente puse în locul greşit, cu atât e nevoie de eforturi mai mari ca să le ții în loc, până când ajungi să fii atât de obosit, încât până și confuzia teribilă e mai bună decât să continui. Și atunci descoperi că, lăsate de capul lor, elementele amestecate îşi găsesc firesc locul propriu și rezultă un tipar de viață fără ca tu să fi făcut vreun efort. Ai doar misiunea să-l descoperi şi, făcând asta, te vei găsi pe tine însuți și-ți vei găsi propriul loc. Trebuie chiar să-ți lași experiențele să-ți spună singure ce înseamnă; în clipa în care le spui tu ce înseamnă, te afli în război cu tine însuți.” pag 172