In ultima parte a fiecarui an (lunile octombrie, noiembrie si decembrie) merg la Facultatea de Psihologie, intre altele, si pentru un tip de activitate numit laborator de comunicare. Cum una din preocuparile mele constante este sa-mi fac viata mai interesanta (eventual si altora) la ce crezi, dragul meu cititor, ca m-am gandit? La un suport teoretic pentru activitatea mai sus-mentionata. Daca imi esti student, cartea pe care o tii in mana te va ajuta nu doar sa afli mai multe despre comunicare, ci si sa iei o nota foarte buna, in cazul in care te intereseaza asa ceva.

In ce ma priveste, voi fi putin mai aproape de idealul de profesor, acela care nu mai preda nimic, bazandu-se pe faptul ca studentii stiu sa citeasca, dar experimenteaza, provoaca, stimuleaza, analizeaza sau testeaza, actiuni care aproximeaza conceptul meu de “viata interesanta”. Intrucat limbajul exclusiv academic mi se pare uneori constipat si anost, mi-am permis sa folosesc un stil mai lejer, in raport cu care sper sa te simti confortabil. Ca si cum ai citi o anecdota:

Baietelul se intoarce acasa dupa prima lui zi de scoala.

- Ei, ai invatat ceva astazi? – intreaba mama curioasa.

- Nu mare lucru, raspunse copilul. Maine trebuie sa ma duc din nou.

Autorul