E dimineata, Abiscruda ii povesteste lui Altiulius despre un cercetator al somnului, pe nume Dement, pe care ea l-a visat. Palev si Abisa aud intreaga discutie dintr-o camera alaturata, si surid.
– Acest Dement, in visul meu, cerceta somnul oamenilor si oamenii aveau somnul tulbure si cercetatorul Dement le privea somnul in ochi si zimbea. Eu eram treaza in visul meu si cercetatorul a venit la mine si mi-a zis: „La saptezeci de ani, oamenii viseaza de opt ori mai putin decit nou-nascutii“.
Altiulius o asculta pe Abiscruda, si spune:
– Pai, da, batrinii nu mai au de ce sa viseze, CIND ESTI BATRIN TI SE TERMINA VISELE.
– Nu, Altiulius, BATRINII VISEAZA MAI PUTIN FIINDCA LI SE USUCA PLEOAPELE, de aia. NOU-NASCUTII VISEAZA MULT PENTRU CA PLEOAPELE LOR MIROS A LAPTE.
– Asta ti-a zis-o cercetatorul?
– Nu. Asta i-am zis-o eu lui.
– Copiii astia parca sint de pe alta lume, spune Abisa in soapta.
– Si nu sint de pe alta lume? spune Palev, cu voce scazuta. Fragment din carte:


„ATENTIE, SE VISEAZA!

Stimate Somn,
Tocmai m-am trezit, mi-am facut o cafea, am stropit-o cu putin whisky, i-am dat sa bea niste lapte, mi-am aprins o tigara si asa mai departe. Imi plac mult diminetile, stimate Somn, eu m-am nascut dimineata si, cind e foarte liniste, mai aud uneori strigatele femeii aceleia tinere si foarte frumoase care mi-au insotit nasterea. Am visat mult azi-noapte, draga Somnule, a fost o calatorie lunga si bogata, cu multe intimplari, una dintre ele fiind de departe cea mai tulburatoare, fiindca in aceasta secventa m-am intilnit din nou cu mine. Ajuns in acest punct, visul a simtit nevoia sa continue in alte locuri si cu alte chipuri, stiam ca trebuie sa ma trezesc pentru a transcrie ceea ce tocmai visasem, dar nu puteam, asa ca am reluat acel vis din care nu puteau lipsi cheile, discurile de vinil, o femeie imbracata in negru si, mai ales, acel profesor cu sapca pe cap. Din nou mi-am spus, in somn, ca trebuie sa ma trezesc pentru a nu pierde visul, imi spuneam ca de data asta chiar trebuie sa ma trezesc si sa notez totul, TREZESTE-TE, 1MI SPUNEAM IN SOMN. Dormeam si, in visul de dupa acel vis, strigam la mine sa ma trezesc, dar vointa imi era paralizata de acel amestec dintre starea de veghe si starea de vis. OCHII MEI GONEAU IN SPATELE PLEOAPELOR, STARILE REM ISI CEREAU DREPTUL LA O VIATA DE NOAPTE CORECTA, si eu nu puteam sa ma impotrivesc, stimate Somn, caci nu te poti lupta cu propriile tale vise. S-a intimplat apoi ca, dupa alte secvente, visul initial, acela cu cheile si profesorul, a revenit, si asa se face ca, noaptea trecuta, am visat de trei ori acelasi lucru. Da, stimate Somn, cind m-am trezit, am transcris visul, nu pierdusem decit foarte putin din el, ti-1 voi povesti cu prima ocazie.

Cu brate descuiate,
Palev Iona”