Scriind cu caldura si claritate, Tara Brach isi aduce invataturile la viata prin intermediul povestilor personale si al istoricurilor de caz, al interpretarilor noi ale povestilor budiste si al meditatiei. Pas cu pas, ne conduce pe calea increderii in bunatatea noastra intrinseca, aratandu-ne cum putem obtine un echilibru intre claritate in gandire si compasiune, ceea ce reprezinta esenta insasi a acceptarii neconditionate. Aceasta nu inseamna delasare sau pasivitate. in schimb, faciliteaza adevarata schimbare: vindecarea fricii si a rusinii si ajutorul oferit pentru a construi relatii autentice, bazate pe iubire. Cand nu vom mai fi in razboi cu noi insine, vom fi liberi sa traim din plin fiecare moment pretios al vietii noastre.

    Tara Brach este doctor, psiholog clinician, profesor si organizator de ateliere de lucru, precum si fondator si profesor indrumator la Insight Meditation Community din Washington.

 

    „Practica de a spune da nu se limiteaza la experienta noastra imediata. Putem spune da vietii pe care o traim. Da prietenilor nostri, da parintilor nostri, da felului in care aratam, da personalitatii noastre, da slujbei noastre, da caii noastre spirituale. Cu toate acestea, pentru ca, de obicei, tintim spre perfectiune, atunci cand ne dam un pas inapoi pentru a arunca o privire la „ce mai facem”, deseori ne simtim ca si cum viata noastra nu este tocmai pe fagasul potrivit. Si atunci apare Mara, aruncand o umbra asupra binelui si a modului in care traim.

    Mentorul Zen Ed Brown este un bucatar extraordinar si fondator al restaurantului Greens din San Francisco, renumit pentru retetele sale cu ingrediente naturale. Dar, la inceputul carierei sale de bucatar la centrul de meditatie montana Tassajara, Ed a avut o problema. Indiferent ce retete sau ingrediente incerca, nu-i reuseau biscuitii asa cum voia el. Standardul sau de neatins, descoperit de el, fusese stabilit cu ani in urma si, evoluand, a „facut" si iubit biscuitii Pillsbury.

    In sfarsit, a venit ziua in care a avut loc schimbarea, trezirea: nu erau „buni" in comparatie cu ce? O, Doamne, am tot incercat sa fac biscuitii Pillsbury din cutii de tabla! Apoi a venit un moment de degustare a biscuitilor, fara a-i compara cu un anumit standard (necunoscut anterior). Erau fainosi, pufosi, aveau gust de unt, fragezi „insoriti, pamanteni" (asa cum scrie Rilke in sonetul lui). Erau incomparabil de vii, de prezenti, de vibranti, de fapt, mult mai incantatori decat orice amintire.

    Aceste ocazii pot fi atat de uimitoare, atat de eliberatoare, aceste momente in care iti dai seama ca viata ta este foarte buna asa cum este si esti recunoscator. Numai comparatia insidioasa cu un produs frumos pregatit si ambalat facea sa para insuficienta. Incercarea de a face un biscuit - o viata - fara boluri murdare, fara sentimente amestecate, fara tristete, fara furie, era atat de frustranta."