Un roman interesant si profund despre frumusetea si simplitatea sufletului romanesc. Citind prima parte in care Ion Moritz se pregateste sa plece in America sa castige bani pentru a-si cumpara o bucata de pamant, m-am dus cu gandul la "Ion" a lui Rebereanu, la legatura romanilor cu pamantul romanesc, la scena in care Ion cade in genunchi si saruta fierbinte bucata de pamant pe care si-o dorea. La cum suntem noi, romanii, legati de glie. Apoi, am fost surpinsa sa trec de simplitatea oamenilor si a satului romanesc Fantana, sa ajung in lagarele de concentrare evreiesti. Am citit cu duiosie si intristare despre umanitate si dezumanizare dar mai ales despre imaginea pe care Traian Koruga o are asupra viitorului oamenilor din Occident pe care ii numeste "scalvi tehnici" sau, mai rau, "corcituri intre oameni si masinarii care, in loc de inimi au ceasornicare", care nu pot fi numiti nici macar "fiare". Traian Koruga, fiul preotului Koruga, care este de partea Aliatilor, parcurge peste 200 de km pe jos impreuna cu sotia sa in incercarea de a-si castiga libertatea. In inchisoare fiind, ajunge la un moment dat sa mediteze asupra vietii sa considere ca "lumea a murit si traieste inca. Nu sunt nici strigoi, nici fiinta vie". Am trecut treptat prin teologia credintei ortodoxe si prin sprijnul pe care taranii romani si-l acordau unii altora. Aristita, mama lui Moritz plateste chiar cu pretul vietii salvarea preotului Koruga care este adus pe firul actiunii intr-o intalnire si discutie de mare profunzime cu fiul sau Traian. Cu privirea aceasta simpla, romaneasca dar obosita de foame, Traian vede o parte din prizonierii din lagar ca pe niste sfinti: "lumina care iesea din chipul lor ar fi putut lumina intreg universul. Si niciodata nu s-ar mai fi lasat noaptea pe pamant". Un roman in care ai zice ca protagonistii au avut ghinion. Luand in calcul povestea de iubire dintre cei doi soti, Ion si Suzana Mortiz, care au trecut prin vremuri dificile in perioada 1938-1945 cu trecerea prin 105 lagare in decurs de 13 ani, "Ora 25" a lui Virgil Gheorghiu, este mai mult decat "o ora tarzie, o ora nici a vietii si nici a mortii". Este mai mult decat o ora in care "nici macar un Mesia nu ar mai putea salva omenirea". Dincolo de pesimismul romanului si greutatea faptelor, "Ora 25" este pur si simplu o ora a iubirii intre 2 suflete simple romanesti. Virgil Gheorghiu este un autor veritabil, lansat in Franta, interzis ani de-a randul in Romania.