Proiectorul are imaini reale din spațiu sau legate de astronomie. Poate fi folosit înainte de culcare, pe întuneric, să vă uitați la imagini pe tavan. Poate fi bun și dacă vrei să înveți copilul cum funcționa cândva un cinematograf. Folosiți-vă imaginația!

Pentru cine nu a mai văzut o carte "pop up": o parte din ilustrații sunt evidențiate printr-o tăietură. Practic personaje sau scene par tridimensionale, "sar din carte". În opinia mea reprezintă o alternativă mai bună pentru atragerea atenției copilului, față de cărțile în care apeși pe un buton și o voce citește povestea.

O carte de parenting care se bazează pe știință, explicată pe înțelesul tuturor. Sunt părintele unui bebeluș sub un an. Deocamdată am identificat puține situații în care pot aplica direct pe copil ceea ce am citit, dar cu siguranță voi reveni la această carte. Am avut mai multe situații în care am aplicat chiar pe mine însămi (surpriză!) ce am aflat. M-a ajutat să înțeleg cum funcționează creierul copilului (și nu numai). Cum se autoreglează când este nervos, cum trece peste frici și cum poți să-l ajuți tu ca părinte. Cartea are la final ceea ce autorii numesc "fișă de frigider". Idei principale din la care poți reveni fără să fie nevoie să recitești toată cartea. Foarte bună ideea! În ultimul rând, un adevăr recunoscut de autori, "experți" în parenting și (foarte important) părinți la rândul lor: NICIO SOLUȚIE NU FUNCȚIONEAZĂ ORICÂND, CU ORICE COPIL. Fiecare copil este unic și așa trebuie să rămână.

M-a liniștit din primele 10 pagini. M-a liniștit pe mine, mămica unui bebeluș de 8 luni care "nu mănâncă". Vă dați seama cât de prețioasă este? O carte care sa liniștească mămicile aflate la primul copil in legătură cu hrana acestuia. De la alăptare, hranirea artificială cu lapte praf și până la diversificare, apetitul din timpul copilăriei, adolescenței, etc. Este o carte foarte ușor de citit pe care o recomand tuturor celor care au sau vor avea de hrănit un copil, nu doar mămicilor.

Această carte m-a ținut cu sufletul la gura, dar se putea și mai bine. Elif are un stil aparte de a scrie, o înclinare spre emoțiile feminine care se simte și în această poveste.

Este un roman extraordinar! După ce l-am am aflat ca este singurul roman terminat al autorului și a fost scris în câteva zile în urma unui pariu. Nu pot sa nu ma întreb cât de bune ar fi putut fi romanele pentru care a petrecut mai mult timp.

Un roman foarte frumos, ușor de citit. Personajele întruchipează cele mai diverse trăsături: loialitate, curaj, prietenie, lașitate, avarism. Cu siguranță este o plăcere să îl citești.

Aceasta carte te ține cu sufletul la gură. Este plina de aventuri și îți stârnește curiozitatea în asa fel încât nu o vei mai lăsa din mână.

O poveste cu final fericit printre milioanele de povești cu final tragic din timpul celui de-al doilea război mondial.

Se poate citi și înțelege (chiar dacă un pic mai greu) fără sa fi citit primul volum (Călărețul de aramă). Știu că este și un al treilea volum, dar nu simt nevoia sa citesc aceasta poveste mai departe. Nu as suporta sa vad personajele principale trecând prin și mai multe încercări după un final fericit.

Este singura poveste de dragoste adevărată pe care am citit-o.

Povestea este foarte captivantă la început: o prostituată acuzată de crimă este condamnată tocmai de primul ei iubit care se afla printre judecători. Simțindu-se vinovat pentru soarta ei, acesta hotărăște să își răscumpere greșeala schimbându-și stilul de viață și cerând-o în căsătorie. Dar pe măsură ce firul acțiunii înaintează, atenția naratorului se îndreaptă tot mai mult spre evidențierea contrastului dintre diferite nivele sociale. Astfel, povestea personajelor principale este doar un pretext pentru caracterizarea unei game cât mai variate de personaje: judecători, funcționari publici, miniștri, țărani, negustori, preoți, birjari, deținuți. Singurul lucru care mă frustrează la aceast roman este ca nu are un sfârșit la fel de captivant precum începutul său. Un fapt demn de menționat este excomunicarea autorului din Biserica Ortodoxa rusă datorită scrierii acestui roman.

Intrigantă și captivantă, Călărețul de aramă este o carte pe care cu greu o vei lăsa din mână. Și totuși, te tot plictisești citind de 10 ori pe ce străzi se plimbă protagoniștii, cu ce tramvaie ajung acasă, aceleași rații de alimente până când moare cineva, alte rații până când mai moare cineva, etc, etc. Sunt multe detalii scrise de mai multe ori cu mai mult sau mai puțin aceleași cuvinte. De asemenea, nu credeam că mă voi plictisi de scenele de dragoste. Această poveste s-ar fi putut scrie în mai puține pagini, mult mai puține, fără sa își piardă din farmec. Dar bănuiesc un talent neobișnuit în autoare, căci e imposibil să captivezi și plictisești cu aceeași poveste de dragoste.