Recunosc ca ma asteptam la mai mult de la aceasta carte. Timpurile pe care le-a trait autorul, niste timpuri extrem de complicate - si spatiile prin care el a trecut – promiteau mai mult. Dar a fost o carte buna, extrem de usor de citit - deci bine scrisa - chiar daca in prima jumatate autorul a alternat episoadele vietii din Romania cu cele ale vietii dupa plecarea in Israel. Spre deosebire de alte carti de memorii care au fost mai dificil de parcurs, a fost o carte placuta. Insa mi-ar fi placut si mai tare ca din ea sa transpara o imagine mai ampla si mai amanuntita a anumitor evenimente – ca participant direct la « Razboiul de 6 zile» si la vizita lui Ceausescu in Marea Britanie, chiar ar fi fost loc de mai mult. Per ansamblu, pentru mine ramane o piesa buna din puzzle-ul personal pe care il fac din toate cartile de memorii si jurnale.

Tot timpul cat am citit cartea m-am intrebat daca cei care nu au trait in acele vremuri ar putea sa inteleaga. Daca aceasta carte poate « folosi » si altora, ca marturie sau ca avertisment sau pur si simplu ca exercitiu de imaginatie si de empatie. Citind acum despre lucruri si situatii cu care atunci te intalneai in fiecare zi, cu lucruri si situatii prin care am trecut si eu, imi vine sa spun ca nu este adevarat ceea ce am trait. Ca nu puteam sa traim ceva atat de absurd… « Romi e la coada la benzina si reuseste sa ia in timp record, dupa numai 3 ore » sau « o tanara poeta care, afland ca am ulcer, imi trimite o jumatate de kilogram de orez »… Era o victorie fiecare zi in care reuseai sa mai faci rost de cate ceva de mancare… dar sa te mai si gandesti la altceva…dar sa mai si scrii ! Cartea este plina de astfel de probe ale absurdului pe care unii dintre noi l-am trait. Insa, mai mult decat atat, pasaje ca acesta : Nu mai voiam nimic altceva decat sa ies mai repede la aer {…} sa nu mai trebuiasca sa ma gandesc care este sincer si care nu, care ce urmareste, care e securist, care e las, care e ticalos, care e prieten, care e dusman » Cei care au trecut prin acele timpuri si si-au pastrat cat de cat umanitatea sunt cu adevarat invingatori.

O carte ce se citeste usor, poate fi citita si de adolescenti. Probabil ca insasi personajul principal face ca tot ce se scrie despre el - despre ea, mai exact - sa fie mai simplu de asimilat. Scene care vorbesc despre ea mai mult decat arhicunoscutul episod al vizitei la Paris (pe care il putem intoarce pe toate partile si il putem discuta fara a termina vreodata) - cum ar fi scena intoarcerii ei din fiecare seara de la vizitele in spitale, cand isi dezbraca vesmintele incarcate de paduchi. O carte buna (toate cartile lui Ion Bulei sunt usor de citit, cel putin asta este opinia mea).

Cartea este minunata, o citisem si in engleza, insa traducerea este un dezastru. Imi dorisem foarte mult sa vad cum "suna" si in romana, de fapt fusese ca o prajitura buna din care iti doresti sa mai mananci inca o data. Doar ca dezamagirea a fost foarte mare. Pacat de ideile din ea. Asa ca draga editura - de fapt dragi edituri - nu va sabotati singure. Un titlu si un autor de succes obliga.

Nu m-am invatat minte sa nu mai "musc" toate prezentarile si recenziile. Imi plac foarte mult cartile, cumpar aproape compulsiv, dar in ultima vreme am cumparat carti de 2 si 3 stele prezentate drept carti de 5 stele. Da, "Jurnalul..." este o carte buna, dar nu este pentru foarte multi cititori. Nu este o carte wow, desi autorul isi diseca suferinta, si-o expune.