Încă nu am parcurs-o pe aceasta de partea speciala, dar trecând prin ea pot spune ca e la fel de bună ca cea de partea generală. Ideala pentru o învățare eficientă!

O carte foarte bună și explicată atât de simplist încât și cele mai dificile concepte pot fi înțelese. Grilele sunt și ele destul de ușoare, menite cumva să îți creeze o bază a ceea ce ai învățat din sinteze. Mult mai bune decât fișele lui udroiu care sunt destul de dificil de parcurs și înțeles.

Elif Shafak este într-adevăr una dintre cele mai bune scriitoare contemporane. Poveștile ei și felul în care le pune pe hârtie nu pot decât să îmi ajungă la suflet. Când am început să citesc “Insula copacilor dispăruți” și eram cam pe la primele 50 de pagini parcă era și nu era stilul ei, dar tot avansând în poveste, am regăsit acel ceva pe care l-am găsit și în “Bastarda Istanbulului” (preferata mea de până acum). Un singur gând îmi trece prin minte de fiecare dată când o citesc pe Elif: cât de frumos ar fi să văd cateva filme inspirate din cărțile ei. Nu vreau să dau amănunte din carte, cred ca și prezentarea ei spune deja suficient, tot ce am de zis e ca merita citita!

“Cel care ma așteaptă” prezintă un destin plin de durere al unei femei luptătoare. Poate fi considerat și un bildungsroman pentru ca pe parcursul fiecărei experiențe menite să o pună la pământ, eroina, Masumeh se clădește și reclădește pe sine într-o femeie puternică, inteligentă și matură. Finalul mi-a lăsat un gust amar, având în vedere ca toate sacrificiile pe care ea le face din iubire pentru cei dragi ei nu sunt apreciate. Poate ca nici titlul tradus în română nu e atât de potrivit până la urmă, cel puțin la asta m-am gândit în final. Și curios e și faptul ca femeia puternică de pe tot parcursul romanului care nu pune preț pe ce crede și spune lumea ci își susține valorile și idealurile până la capăt, nu mai e capabilă în fața propriilor copii să își exprime dorința ce ar putea răsplăti toți anii de chin trăiți. Dar poate ca și autoarea și-a dorit un final ca asta pentru a stârni în noi o controversă și o putere mai mare de înțelegere și compasiune. Pe scurt, da, merită să citești cartea asta!

Foarte utila mai ales pentru cei care sunt la inceput cu studiul filosofiei :)

Un roman care mi-a atras atenția prin titlu și pe care nu l-am putut lăsa din mână până la final. Susan Abulhawa ne prezintă realitatea dură a Palestinei, durerile și încercările prin care trec femeile pe timp de război, puterea lor de a o lua de la capăt de fiecare dată, iubirea lor pentru copii și soți, deopotrivă, prezența djinnilor și a clarviziunii. Durerea, moartea, pierderea, trădarea, neputința și nedreptatea nu le opresc pe femeile din roman să meargă mai departe, ba chiar, le apropie și mai mult. Un roman emoționant ce merită apreciat pe deplin!

Povestea în sine e frumoasă, sunt pe alocuri și câteva citate care mi-au plăcut și pe care le-am văzut circulând pe internet(motiv care m-a determinat să cumpăr cartea), însă nu pot spune ca e o carte pe care să vrei să o recitești. Mă așteptam la ceva mai mult, fiind atât de populară…Scrisă într-un mod simplist, în mare parte predominând dialoguri, o consider potrivită pentru adolescenți.