Este a treia carte pe care o citesc de la aceeași autoare, și în continuare nu m-a dezamăgit. Povestirile marcate prin simplitatea expunerii sunt cu atât mai fascinante cu cât autoarea nu încearcă să impresioneze prin stil, ci lovește prin luciditatea stranie și concisă a bizareriei ființei umane, prin descuamarea unor tendințe reprimate nu doar în personajele sale, ci care sunt latente în noi toți.

Cartea reprezintă o introducere captivantă în domeniul psihogenealogiei, însă rămâne cu titlul de a fi introductivă inclusiv în desfășurarea ideilor autorilor intervievați. Altfel spus, e interesantă dar nu reprezintă o viziune aprofundată asupra domeniului, ci o lectură lejeră pentru cei care doresc să se familiarizeze cu acest subdomeniu al psihologiei mari.

Această carte este un cadou pentru orice iubitor de cărți, care a iubit și iubește cu totul nu doar lectura ca activitate de secționat timpul liber, ci care și-a contrabalansat raporturile cu viața în favoarea pulsiunii de a trăi prin citit. Avem acces nu doar la viața și prietenia celor doi, ci și la Bucureștiul romanțat al anilor 50, care reușește să păstreze o savoare a nesfârșirii prin ochii băieților de atunci.