O descriere exacta dar plina de prospetime si culoare a celor 4 tipuri temperamentale. Exemplele prezentate in cadrul fiecarui capitol ne clarifica majoritatea calitatilor si defectelor caracteristice fiecarui tip temperamental, ajutandu-ne sa ne intelegem mai bine, sa intelegem si sa acceptam comportamentele celorlalti.

O carte interesanta si accesibila, scrisa cursiv, sub forma de dialog, o scurta introducere in domeniul fascinant al epigeneticii. Ca o scurta concluzie, putem beneficia de revolutia epigenetica, daca invatam sa controlam mediul si deci expresia genelor iar mijloacele sunt la indemana tuturor: alimentatie, sport, gestionarea stressului etc.

Ce m-a facut sa aleg cartea aceasta a fost curiozitatea de a gasi un raspuns la o veche dilema :care este viziunea Sfintilor Parinti asupra creatiei si cum se impaca aceasta cu teoria evolutiei ? Citind cartea Parintelui Serafim Rose "Cartea facerii, crearea lumii si omul inceputurilor" am crezut ca am gasit un raspuns definitiv si bine argumentat teologic asupra creatiei. Parintele Serafim Rose argumenteaza ca teoria stiintifica a evolutiei este falsa iar teoria creationista explica foarte bine referatul biblic al creatiei si constituie o viziune alternativa si adevarata asupra creatiei. Totusi, de-a lungul timpului am incercat sa aflu daca teoria creationista este viziunea ortodoxa asupra creatiei. Nu am gasit (sau poate nu am cautat suficient de bine) un punct de vedere clar si argumentat asupra acestui aspect important. Am primit raspunsuri partiale, spuse cu jumatate de gura, parca oamenii erau stingheriti si incapabili sa ofere un raspuns fara ambiguitati. Doctorul Alexandros Kalomiros a tinut niste conferinte prin 1980, care au fost stranse in cartea aceasta. In viziunea lui evolutia este reala si nu poate fi negata dar teoria evolutionista nu este corecta, in sensul ca propune un univers care se naste si se dezvolta de la sine, in virtutea hazardului, fara a avea nevoie de un creator, de Dumnezeu. Un aspect interesant al cartii este explicatia etapelor creatiei (sustinuta de zilele mentionate in cartea Facerii), cum toate vietatile sunt legate intre ele, se dezvolta si evolueaza de la simplu la complex, pana in ziua a 6-a cand apare omul, pe care Dumnezeu l-a creat dupa chipul si asemanarea sa, sufland asupra lui suflare de viata, adica harul Duhul Sfant, transfigurand astfel biologicul. Alt aspect priveste combaterea dualismului trup-suflet, destul de raspandit in lumea credinciosilor si combatut cu pricepere. In concluzie, o carte binevenita in contextul dialogului credinta-stiinta si foarte necesara, fundamentata teologic.

O carte densa, plina de insight-uri psihologice, de marturisiri si cugetari. C.S. Lewis se dezvaluie cu sinceritate, un singuratic care a crescut inconjurat mai mult de carti decat de prieteni, un om sensibil, introvertit, cu o curiozitate si o mare deschidere catre universul livresc. Poate mi-ar fi placut si mai mult cartea daca ar fi insistat mai mult pe persoanele care l-au influentat in devenirea sa. Desigur, nu lipsesc portretele parintilor lui, fratelui, prietenilor si profesorilor. Mi se pare totusi ca focusul lui a fost pe reconstituirea fidela a devenirii lui. M-a surprins memoria lui, precizia amintirilor si capacitatea de a recrea lumea copilariei lui si mai ales, a zugravi cu talent lumea lui interioara. Daca ar fi sa caracterizez in putine cuvinte cartea lui, as zice ca e sincera, emotionanta uneori, tonica, un fel de spovedanie a unui intelectual erudit, detasat si intelept. Nu plictiseste, desi uneori se rataceste in multe detalii, nici nu cade in melancolie. Citind cartea am inteles mai bine Anglia de inceput de secol 20 si am descoperit problemele unui sistem de invatamant departe de a fi perfect, destul de invechit pentru pretentiile imperiale ale unei tari care pe atunci era considerata cea mai puternica din lume.

“Viitorul capitalismului” ofera o analiza cuprinzatoare a cauzelor decalajelor contemporane care sfasie structura societatilor occidentale, contribuind cu solutii pragmatice, realiste pentru refacerea echilibrului social, economic si politic. Paul Collier enumera trei decalaje ingrijoratoare: decalajul intre tarile bogate si cele sarace, decalajul dintre metropolele bogate si provinciile sarace si dezindustrializate, decalajul dintre cei educati si bogati si cei saraci si mai putin educati. Desi in ultimii 30 de ani, aproximativ 1 miliard de oameni au iesit din saracie urmare a cresterii economice din tarile in curs de dezvoltare, totusi inegalitatile economice si sociale persista. Paul Collier deplange disparitia democratiei sociale, de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand statele se refaceau dupa dezastrul razboiului iar societatile si cetatenii erau animati de valori comune si de un scop comun. Erodarea bunastarii s-a petrecut dupa anii 70 iar vinovatii sunt vazuti ca fiind elitele care au parasit politicile comunitariste ale statului social pentru ideologiile utilitariste, libertariene si rawls-iene. Tesutul social s-a destramat, sentimentul de apartenenta a disparut, aparand o falie din ce in ce mai pregnanta intre elite si cetateni, pe fondul lipsei de incredere si de obiective comune. Collier predeaza pentru restabilirea obligatiilor reciproce (intr-o lume a inflatiei drepturilor individuale) cu ajutorul dezvoltarii naratiunilor care conduc la o identitate comuna: apartenenta comuna, obligatii reciproce si actiuni comune care conduc la bunastare. Solutiile propuse in carte sunt pragmatice si simple, reusind sa evite antinomiile ideologice (dreapta/stanga, conservatori/progresisti), insistand asupra restaurarii eticii in natiuni, in companii si in familie. La nivel de companie propune de exemplu adoptarea unui model mai eficient economic pe termen lung, cel al cooptarii angajatilor in cadrul consiliilor de administratie al companiilor. Pentru recuperarea decalajului intre metropola si provincie o solutie interesanta ar fi impozitul pe chirie (ideea e chiar veche, din secolul 19). Am apreciat tonul optimist si abordarea realista, cumpatata, care reuseste sa schiteze o lume mai buna, fara recursul la nostalgie fata de epoci apuse sau utopii, tinandu-se departe atat de mirajul populismului cat si de pericolul urmarii unei linii ideologice.