“Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de foc” este prima carte fantasy pe care am citit-o. Am avut emoții în privința ei, dar și a genului. La scurt timp am citit prima recenzie despre carte, o recenzie care m-a descurajat, însă mi-a dat și impulsul de a deschide cartea și de a citi întâmplător anumite fraze; mi-am dat seama că mie îmi place, am mai deschis și la alte pagini și în continuare îmi plăceau. Primele capitole mi-au plăcut cel mai mult. Mi-a plăcut enorm cum a început cartea, modul de scriere, dar și hărțile care m-au ajutat să îmi clarific imaginea din mintea mea. Am îndrăgit mai multe personaje pe parcursul cărții, lucru care mi se întâmplă foarte rar. Este atât de frumos scrisă cartea aceasta și atât de decentă, încât este potrivită inclusiv pentru copiii de 10 ani. În ciuda vârstei mele, a fost plăcut să mă pierd în paginile ei, să fiu alături de personaje și să călătoresc cu ele pe Lord Azur. Spre final mi-ar fi plăcut să fie mai alertă cartea, să mă țină cu adevărat în suspans. De asemenea, consider că au fost grăbite unele situații. Aș fi preferat să aibă mai multe pagini, dar lucrurile să nu fie grăbite. Însă aspectele acestea nu mă fac să o plac mai puțin, modul de scriere, decența, anumite finețuri și subtilități cântărind mult mai mult pentru mine.