Ca întotdeauna, Matei Vișniec mă „trezește”. Este un scriitor semnificativ pentru aceste vremuri. Pune întrebări, oferă și o serie de răspunsuri. Oferă deschidere a perspectivei și invită la lectură continuă. Căci, prin notele de la finalul pieselor, îl îndeamnă pe cititor să caute alte cărți, să-și lărgească competența enciclopedică. Se încadrează în ceea ce Umberto Eco numește „opera aperta”, operă deschisă.