Acuarela de arhitectura - Gheorghe Leahu

Dupa 1957, cand am obtinut diploma de arhitect, si pana prin anul 1979, m-am angajat ca arhitect proiectant si am fost permanent preocupat de conceperea si urmarirea executiei a numeroase proiecte. N-am desenat in acest interval nici o acuarela, sarcinile de productie imi ocupau tot timpul.
Intre 1979 si 1989, la inceputul celei mai negre perioade de dictatura, m-am hotarat sa evadez de sub tavalugul indicatiilor "genialului conducator" si am redescoperit ca pot desena acuarele in foarte putinul timp liber pe care-I mai aveam.
Am descoperit ca Bucurestiul era plin de imagini incantatoare, care asteptau sa fie desenate, am constatat ca puteam sa-mi aleg singur subiectele. Imi rezolvam constiincios proiectele abordate, dar in zilele de vara, cand soarele apunea tarziu, sau in rarele zile de weekend libere si concediu, am reinceput sa desenez acuarele de arhitectura.
Am adunat cu greu, intre 1979 si 1989, cateva zeci de desene si am simtit nevoia sa le expun, sa vada si marele public ce recolta de frumuseti arhitecturale am cules eu in acuarelele mele, in timp ce Bucurestiul era grav afectat de demolarea a 450 de hectare de oras traditional dictata de Ceausescu. Intre 1985 si 2007, timp de 22 de ani, am deschis in tara opt expozitii personale: cinci in Bucuresti si cate una la Sighisoara, Sibiu si Manastirea Neamt.
I. Prima expozitie am deschis-o intre 1 si 15.04.1985 in holul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu", sub titlul: BUCURESTIUL VAZUT DE UN ARHITECT. Faptul ca am expus imagini cu Manastirea Vacaresti, aflata atunci in stadiu avansat de distrugere, cu Manastirea Mihai Voda si Arhivele Statului, in pericol de disparitie, si imagini din Centrul Istoric din Lipscani, total abandonat de dictator, a fost apreciat drept un act de curaj.
II. A doua expozitie, deschisa la „Curtea Sticlarilor" din inima Lipscanilor, intre 28.09 si 18.10.1989, sub titlul LUMINI BUCURESTENE, a devenit un manifest singular de aparare a patrimoniului nostru arhitectural vechi. Salile au fost pline de vizitatori, iar acuarelele cu cele mai pitoresti strazi si case ale vechiului centru comercial bucurestean au incantat prin varietatea si originalitatea surprinzatoare a volumelor si decoratiilor.
III. A treia expozitie s-a deschis la Galeriile de Arta ale Municipiului Bucuresti, intre 01 si 14.04.1991, sub titlul BUCURESTIUL DISPARUT. Nu se implinisera inca doi ani de la lichidarea comunismului si a cuplului Ceausescu si sute de bucuresteni se anuntau unii pe altii sa viziteze expozitia mea. N-am banuit, cand am desenat acuarelele cu Manastirea Mihai Voda, Opereta, Biserica Sf. Spiridon Vechi, Hala Unirii, Institutul Medico-Legal „Mina Minovici", Piata Cauzasi, Biserica Sfanta Vineri, Manastirea Vacaresti si multe altele, ca vor deveni veritabile si unice documente desenate ale Bucurestiului disparut, si mi-a venit o idee: in coltul de sus al fiecarei acuarele cu monumente demolate, am aplicat cate o panglica neagra, exact asa cum se poarta doliu la inmormantari. "